Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Proroc Samuel; Sf. Mc. Sever, Eliodor şi Teoharie
Sfântul Proroc Samuel a trăit cu o mie de ani înainte de întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, atunci când poporul evreu era cârmuit de judecători. Sfântul Proroc Samuel era fiul lui Elcana şi al prorociţei Ana. El a fost cel de-al cincisprezecelea şi cel din urmă judecător al poporului. De mic a fost dus pe lângă judecătorul Eli, crescând în Legea Domnului şi fiind sârguincios la carte şi la slujbe. Pe cât era Eli de bucuros pentru ascultarea şi râvna lui Samuel, pe atât era de mâhnit din cauza celor doi fii ai săi, Ofni şi Fines, care, deşi erau preoţi, nu păzeau sfintele rânduieli şi săvârşeau multe fapte urâte. Pentru că fiii lui Eli nu păzeau Legea, Dumnezeu a permis filistenilor să vină cu război împotriva evreilor, care au şi furat atunci Chivotul Legii. În lupta aceea au căzut peste 30.000 de israeliţi, printre care şi fiii lui Eli, iar Samuel a ajuns judecător în locul învăţătorului său. După acea luptă crâncenă, poporul lui Israel a rămas în robia filistenilor aproape 20 de ani. Singura nădejde a evreilor era acum Samuel, care i-a îndemnat pe conaţionali să se lepede de păcate şi să se întoarcă la credinţa străbunilor. Filistenii au mai pornit un război împotriva lui Israel, dar acum a biruit Israel. Când a îmbătrânit şi prorocul Samuel, fiii poporului Israel i-au cerut să ungă un rege, aşa cum aveau celelalte neamuri vecine. Aşa a uns Samuel rege pe Saul, iar mai apoi pe David, fiul lui Iesei.
