În timpul domniei lui Sapor al 2-lea (309-378), în Persia vieţuiau numeroşi creştini, având episcopi, preoţi şi diaconi. Învăţătorii credinţei păgâne, care se închinau la soare, împreună cu evreii, s-au unit împotriva creştinilor, pe care îi defăimau înaintea împăratului. Mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Simeon, episcopul de Seleucia şi Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaş al împăratului Persiei şi prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înştiinţează de toate câte se întâmplă în Persia. Mai apoi, au fost învinuiţi de trădare toţi creştinii din acel ţinut. Drept aceea, Sapor a pus dajdie mare şi grea asupra creştinilor şi a rânduit şi dregători neînduplecaţi, care să strângă în grabă aceste dajdii. Apoi, împăratul a început să ucidă preoţi şi slujitori ai Bisericii, să jefuiască şi chiar să dărâme bisericile creştinilor. Pe Sfântul Simeon l-a adus în faţa sa şi l-a întrebat de ce nu se închină soarelui. Atunci, fericitul a mărturisit că el se închină numai lui Dumnezeu cel Atotputernic. Deci, a fost trimis episcopul în temniţă, iar pe drum l-a zărit pe bătrânul Gotazat, care în tinereţe fusese creştin şi învăţător al împăratului. Acum însă, pentru slavă deşartă şi din frică să nu-şi piardă viaţa, se închina soarelui la fel ca perşii păgâni. Zărindu-l pe acesta, Sfântul Simeon s-a amărât în sufletul său şi şi-a întors faţa de la Gotazat. Dar acela s-a luminat la suflet şi a plâns cu amar, văzând jalea şi batjocura episcopului său. Astfel, îl ruga pe împărat să-l elibereze din lanţuri pe sfântul episcop, dar Sapor nu numai că nu a vrut lucrul acesta, ci a poruncit să îi taie capul. Iar în Vinerea Mare a anului 341, au fost scoşi din temniţă 1.150 de creştini, împreună cu Sfântul Simeon, episcopul lor. După multe chinuri şi batjocuri, cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului cu sabia.
Sf. Sfinţit Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici ai lui; Sf. Mc. Iulia
Sfântul Atinoghen era din Sevastia Capadociei şi a trăit în zilele împăratului Diocleţian (284-305). Pentru faptele sale cele bune şi pentru smerenia sa a fost sfinţit episcop în Pidahtoea. Într-una din zile, fiind prins împreună cu cei 10 ucenici ai săi de dregătorul Filomarh, a fost supus la multe chinuri pentru credinţa sa în Domnul Iisus Hristos. Sfântul Atinoghen l-a rugat pe dregător să-l ducă în mănăstirea sa şi acolo să-l omoare, iar dregătorul i-a împlinit dorinţa cea de pe urmă. La mănăstire l-a întâmpinat pe sfânt o cerboaică, pe care el o crescuse. Şi a zis sfântul către ea: „Dumnezeul veacurilor să nu te dea pe tine, nici seminţia ta spre vânare vânătorilor, ci tu şi seminţia ta aşa să fiţi, încât în toţi anii să vă aduceţi aici câte un pui, spre junghiere şi mâncare, celor ce vor veni la pomenirea noastră”. Şi cerboaica vărsând lacrimi a căzut la picioarele Sfântului Atinoghen, iar el a însemnat-o cu semnul crucii. Apoi sfântul şi-a primit sfârşitul prin sabie. Şi în fiecare an, la pomenirea sa, după citirea Sfintei Evanghelii, o cerboaică venea şi-şi aducea puiul său pentru a fi jertfit. Iar creştinii se minunau şi se bucurau, ospătându-se întru cinstirea sfinţilor.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă o pomeneşte şi pe Sfânta Muceniţă Iulia. Aceasta s-a născut în Cartagina într-o familie creștină. Pe când era tânără, Iulia a fost luată în captivitate de către persani care au dus-o în Siria și vânzând-o ca sclavă. Sfânta Iulia l-a slujit cu credință pe stăpânul ei, îndeplinind poruncile creștine. Ea și-a păstrat fecioria, a ținut toate posturile rugându-se lui Dumnezeu. Nu a luat în seamă nici un îndemn al stăpânului ei de a se lepăda de Hristos. Mergând oarecând stăpânul ei cu mărfuri în Galia, a luat-o cu el şi pe Iulia. În drumul lor au poposit în insula Corsica, iar acolo stăpânul a adus jertfe idolilor, veselindu-se cu alţi păgâni. După ce stăpânul fecioarei s-a îmbătat și a adormit, unul din cei ce jertfeau idolilor a mers pe corabie și văzând-o pe Sfânta Iulia rugându-se cu lacrimi în ochi, a luat-o și a dus-o înaintea căpeteniei lor zicând că aceasta îi hulește pe zeii lor păgâni. Aflând credința ei, păgânii i-au promis că o vor elibera din robia stăpânului său dacă va jertfi idolilor. Sfânta le-a răspuns: „Libertatea mea este ca să slujesc lui Hristos, pe care-L slujesc cu conştiinţa curată, iar de rătăcirea voastră mă mâhnesc”. Pentru aceasta păgânii au chinuit-o cumplit şi după ce au bătut-o, au răstignit-o pe o cruce şi aşa sfânta şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
.jpg)
