Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Sfinţit Mc. Ianuarie, Episcop de Benevent; Sf. Mc. Teodor din Perga; Sf. Mc. Alexandra împărăteasa
Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a lui Timotei, dregătorul Campaniei din Italia. El s-a născut în Neapole şi era Episcop de Nola, când Diocleţian a pornit prigoana împotriva creştinilor. În acea vreme, la Putiole au fost închişi mulţi creştini, printre care şi diaconii Soson şi Proclu şi mirenii Eutihie şi Acution, care au mărturisit cu mult curaj dreapta credinţă. Sfântul episcop îl preţuia mult pe Soson şi avea mare încredere în el datorită înţelepciunii şi sfinţeniei sale şi, adesea, se împărtăşea bucuros din lumina învăţăturilor lui. Astfel, Episcopul Ianuarie a mers la Putiole să-i vadă pe cei închişi, ducându-le cele de trebuinţă. Auzind despre acestea, dregătorul Timotei a poruncit să fie prins şi pus lanţuri, până la locul de chinuire. După multe suferinţe, din poruncă împărătească, toţi aceşti creştini şi episcopul lor au fost daţi la fiare sălbatice în circ, dar fiarele i-au cruţat, neatingându-se de ei. Socotind că numai prin vrăjitorie scapă creştinii de la această cruntă moarte, s-a dat poruncă să li se taie tuturor capetele. Şi aşa a primit Sfântul Ianuarie cununa muceniciei pentru Hristos. Iar la multă vreme după moartea sa, o femeie văduvă, Maximina, şi-a pierdut copilul, iar ea îl plângea fără mângâiere. După ce şi-a revenit puţin din durerea cauzată de moartea fiului ei, aceasta a căutat deasupra uşii bisericii şi a văzut o icoană cu chipul Sfântului Ianuarie. Aducându-şi aminte de ceea ce făcuse prorocul Elisei, care îl înviase pe feciorul femeii din Şunem (4 Regi 4, 8-37), a luat icoana Sfântului Ianuarie şi a pus-o la ochii copilului şi a atins icoana de urechile şi de gura aceluia, rugându-se fierbinte. Iar sfântul l-a dat pe copil viu femeii, fără ca el să se arate.
