Sf. Sfinţit Mc. Ianuarie, Episcop de Benevent; Sf. Mc. Teodor din Perga; Sf. Mc. Alexandra Împărăteasa

Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent († 305), a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian (284-305), când în Campania din Italia era dregător Timotei. După cum aflăm din volumul al VIII-lea (luna aprilie) al Sinaxarului Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Ianuarie „s-a născut în Neapole şi era episcop de Nola când Diocleţian a aprins focul prigoanei împotriva creştinilor. La Putiole au fost închişi mulţi creştini, printre care şi diaconii Soson, Proclu, precum şi doi mireni, Eutihie şi Acution”.

Preţuind înţelepciunea şi mai ales viaţa sfântă pe care o ducea Soson, Episcopul Ianuarie a mers la Putiole să-i viziteze pe cei închişi. Auzind de această vizită, dregătorul Timotei a poruncit arestarea Sfântului Ianuarie. El a fost purtat în lanţuri până la locul de tortură. Pe drum au venit alături de el diaconul Faust şi citeţul Deziderie, care au fost şi ei arestaţi.

După ce au fost chinuiţi, toţi aceşti creştini, din poruncă împărătească, au fost duşi în circ şi daţi la fiare, care nu s-au atins de ei. Apoi s-a dat poruncă să li se taie capetele. Aşa a primit cununa muceniciei Sfântul Ianuarie şi alături de el ceilalţi creştini arestaţi.

Sfântul Mucenic Teodor din Perga este unul dintre martirii Bisericii din veacul al II-lea al istoriei creştine. „Pe când domnea Antonin Piul la Roma (138-161), iar în Perga Pamfiliei din Asia Mică stăpânea dregătorul Teodot, s-a făcut alegere de tineri pentru tagma ostăşească”, după cum aflăm din volumul al VIII-lea (luna aprilie) al Sinaxarului Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române. Între aceşti tineri era şi Teodor din Perga Pamfiliei. Când a ajuns în faţa dregătorului, i s-a poruncit să aducă jertfă idolilor, însă el a refuzat, mărturisind că este creştin. Dregătorul a ordonat să fie bătut şi supus la chinuri. Sfântul Teodor a suportat toate cu mult curaj şi plin de credinţă. El a rămas nevătămat după chinurile ce trebuiau să-i aducă moartea.

După ce este întemniţat o vreme, Teodor este scos şi supus la alte chinuri. Mama sa, Filipa, l-a întărit în timpul acestor chinuri, iar celor ce o îndemnau să-l determine să jertfească idolilor, le-a răspuns că fiul ei va suporta toate chinurile şi nu se va lepăda de credinţa creştină, chiar dacă ar fi răstignit pe cruce.

Sfântul Teodor a fost răstignit şi, după trei zile de suferinţă pe cruce, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. Mamei sale i s-a tăiat capul, amândoi primind cununa muceniciei.

Sfânta Muceniţă Alexandra Împărăteasa
(† 303) a fost soţia împăratului Diocleţian (284-305). Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, în volumul VIII (luna aprilie), ne spune că ea, văzând chinurile pe care le-a primit Sfântul Gheorghe şi că a rămas „viu şi sănătos, s-a înfăţişat înaintea împăratului, în vreme ce acesta aducea jertfă idolilor, şi i-a mărturisit că este creştină”. A fost arestată şi apoi s-a dat poruncă să fie omorâtă alături de Sfântul Gheorghe. „Aflând ea această hotărâre a împăratului, s-a rugat lui Dumnezeu şi şi-a dat sufletul în închisoare”.

Văzând curajul mărturisirii Sfintei Alexandra, slujitorii ei Apolo, Isachie şi Codrat au crezut în Hristos şi au venit înaintea împăratului şi i-au reproşat moartea soţiei sale. Acesta i-a arestat şi a ordonat uciderea lor. Codrat a fost tăiat cu sabia, iar Apolo şi Isachie au murit în temniţă prin înfometare.