Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Sfinţit Mc. Ipatie, Episcopul Gangrei; Sf. Mc. Veniamin diaconul

Sf. Sfinţit Mc. Ipatie, Episcopul Gangrei; Sf. Mc. Veniamin diaconul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 31 Martie 2026

Sfântul Sfinţit Mucenic Ipatie (secolul IV) a fost Episcopul Gangrei din Paflagonia (Asia Mică) şi unul dintre cei 318 Sfinţi Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Acest sinod a condamnat erezia lui Arie şi a întărit dreapta credinţă în Sfânta Treime, „descoperită nouă de Mântuitorul, propovăduită de Apostoli şi pecetluită cu sângele Mucenicilor”. 

Sfântul Ipatie a trăit până pe timpul împărăţiei lui Constanţiu (337-361), fiul marelui Constantin. Înarmat din tinereţe cu înţelepciunea Sfintelor Scripturi, fericitul Ipatie se nevoia cu faptele bune plăcute lui Dumnezeu şi propovăduia neîncetat dreapta credinţă păstoriţilor săi, făcându-se vestit prin minunile pe care le săvârşea Dumnezeu prin el, ca unul ce era cu totul plin de Duhul Sfânt, încât însuşi împăratul Constanţiu îl cinstea şi-l preţuia, ca unul ce avusese mult folos de la el. 

Odată, însă, pe când fericitul Ipatie se întorcea din Constantinopol la cetatea sa, Gangra, „o ceată de eretici novaţieni hotărâseră să-l piardă pe cel ce se arătase stâlp neclintit Bisericii lui Hristos. Ca nişte tâlhari l-au pândit, ca nişte fiare sălbatice s-au repezit asupra Cuviosului episcop şi l-au lovit de moarte, străpungându-i trupul cu suliţele şi umplându-l de răni; apoi, l-au aruncat într-o prăpastie, pradă păsărilor și fiarelor sălbatice. Chinuindu-se în durerile morţii, Cuviosul Ipatie şi-a adunat puterile și s-a rugat, cum se rugase altădată şi Sfântul Arhidiacon Ştefan, spre iertarea și îmblânzirea ucigaşilor lui. Dar, pe când se ruga, o femeie ce ţinea eresul lui Arie, luând o piatră ascuţită, i-a zdrobit capul Cuviosului episcop şi l-a lăsat mort, iar trupul său a fost ascuns într-o şură de paie” (Proloagele). 

Creştinii din Gangra, aflând de mucenicia Cuviosului ierarh pentru dreapta credinţă, au venit şi au luat trupul său şi cu multă cinste şi mare alai l-au îngropat. Multe minuni şi tămăduiri s-au arătat, cu harul lui Hristos, oamenilor ce veneau cu credinţă la mormântul Sfântului Mucenic Ipatie.