Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253). Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale
Sf. Sfinţit Mc. Metodie, Episcopul Patarelor; Sf. Ier. Calist, Patriarhul Constantinopolului
Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, a fost de mic încredinţat Domnului Hristos şi s‑a arătat vas curat şi locaş al Sfântului Duh, plin de râvnă şi iubind dumnezeiasca înţelepciune a Sfintelor Scripturi. De aceea, s‑a învrednicit de tânăr de darul preoţiei şi cunoscându‑se de toţi viaţa sa curată, evlavia şi priceperea lui în tâlcuirea dreaptă a dumnezeieştilor dogme, a fost înălţat la scaunul de episcop în cetatea Patarelor, care este în părţile Lichiei, din Asia Mică. Şi păstorea bine şi cu frică de Dumnezeu turma sa, luminând‑o cu dumnezeieştile cuvinte. Sfântul Ierarh Metodie a luptat împotriva ereziei lui Origen, risipind întunericul cel eretic prin numeroase scrieri şi predici. Deci, pe mulţi i‑a adus la dreapta credinţă, strălucind cuvintele sale cele insuflate de Duhul Sfânt ca nişte fulgere în toată lumea. De aceea, diavolul, nesuferind îndrăzneala Sfântului Metodie, a trimis pe păgâni care prinzându‑l l‑au chinuit cumplit. Pentru că acesta a refuzat să se închine idolilor, i‑au tăiat capul cu sabia, primind astfel cununa muceniciei. Şi aşa s‑a mutat Sfântul Metodie la viaţa cea cerească, aducându‑se pe sine lui Dumnezeu jertfă vie, mărturisind pe Hristos până la vărsarea sângelui şi sfârşitul cel mucenicesc.