Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Sfințit Mc. Metodie, episcopul Patarelor; Sf. Ier. Calist, patriarhul Constantinopolului (Dezlegare la peşte)
Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, a fost de mic încredinţat Domnului Hristos şi s‑a arătat vas curat şi locaş al Sfântului Duh, plin de râvnă şi iubind dumnezeiasca înţelepciune a Sfintelor Scripturi. De aceea, s‑a învrednicit de tânăr de darul preoţiei şi cunoscându‑se de toţi viaţa sa curată, evlavia şi priceperea lui în tâlcuirea dreaptă a dumnezeieştilor dogme, a fost înălţat la scaunul de episcop în cetatea Patarelor, care este în părţile Lichiei, din Asia Mică. Şi păstorea bine şi cu frică de Dumnezeu turma sa, luminând‑o cu dumnezeieştile cuvinte. Sfântul Ierarh Metodie a luptat împotriva ereziei lui Origen, risipind întunericul cel eretic prin numeroase scrieri şi predici. Deci, pe mulţi i‑a adus la dreapta credinţă, strălucind cuvintele sale cele insuflate de Duhul Sfânt ca nişte fulgere în toată lumea. De aceea, diavolul, nesuferind îndrăzneala Sfântului Metodie, a trimis pe păgâni care prinzându‑l l‑au chinuit cumplit. Pentru că acesta a refuzat să se închine idolilor, i‑au tăiat capul cu sabia, primind astfel cununa muceniciei. Şi aşa s‑a mutat Sfântul Metodie la viaţa cea cerească, aducându‑se pe sine lui Dumnezeu jertfă vie, mărturisind pe Hristos până la vărsarea sângelui şi sfârşitul cel mucenicesc.
