Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Sfinţit Mc. Zenovie, Episcopul Ciliciei, şi Sf. Mc. Zenovia, sora sa; Sf. Ap. Cleopa
Sfinţii Mucenici Zenovie, episcopul, şi Zenovia, sora lui, au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) în cetatea Egeea din părţile Ciliciei. După moartea părinţilor, care i-au crescut în frica Domnului, cei doi fraţi au moştenit multă avere. Zenovia a încredinţat partea ei de avere fratelui său, pentru săraci, intrând în mănăstire, iar Zenovie, odată cu împărţirea averii săracilor, propovăduia şi cuvântul Evangheliei. Pentru râvna sa, Zenovie a fost pus episcop al cetăţii Egeea şi a primit de la Domnul darul tămăduirii. Pornindu-se prigoana creştinilor, Sfântul Zenovie a fost adus înaintea dregătorului Lisias, care l-a îndemnat să jertfească zeilor. Însă sfântul a răspuns cu îndrăzneală: „Viaţa cea vremelnică, pe pământ, fără Hristos nu este viaţă, ci moarte adevărată, iar moartea pentru credinţa în Hristos nu este moarte, ci viaţă veşnică“. Ca urmare a mărturisirii sale, a fost supus la chinuri. Sfânta Zenovia, aflând de chinurile fratelui ei, i-a mărturisit lui Lisias că şi ea este creştină, fiind supusă la chinuri. Pentru că au rămas nevătămaţi, Zenovie şi Zenovia au primit cununa muceniciei
prin sabie.
