Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Sfinţit Mc. Zenovie, Episcopul Ciliciei, şi sora sa, Zenovia; Sf. Ap. Cleopa
Sfinţii Zenovie şi Zenovia au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi s-au născut din părinţi dreptcredincioşi într-o cetate din părţile Ciliciei, numită Egeea. După moartea părinţilor, cei doi fraţi au împărţit averile lor săracilor, după care au îmbrăţişat viaţa monahală, trăind în curăţie şi în rugăciune. Zenovie propovăduia Evanghelia lui Hristos în Egeea, aducând pe mulţi la adevărata credinţă. Pentru viaţa şi râvna sa a fost pus episcop al cetăţii Egeea şi a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, căci pe orice bolnav îşi punea mâinile, îndată bolnavul acela se tămăduia. Pornindu-se prigoana cea mare împotriva creştinilor, Sfântul Zenovie a fost dus înaintea dregătorului Lisias, care îl silea să se închine idolilor. Sfântul a refuzat, mărturisindu-L cu mult curaj pe Hristos şi pentru aceasta a fost supus la multe şi cumplite chinuri. Sora sa, Zenovia, aflând că fratele său este chinuit, a alergat la Lisias şi i-a spus că şi ea este creştină. După ce i-a chinuit pe amândoi, dregătorul a poruncit să fie ucişi cu sabia, şi aşa Sfinţii Zenovie şi Zenovia au primit cununile muceniciei. Astăzi, Biserica îl pomeneşte şi pe Sfântul Cleopa, unul dintre cei 70 de Apostoli ai Domnului. În ziua Învierii, Mântuitorul Iisus Hristos a mers împreună cu Cleopa şi cu Luca spre Emaus, dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Iar după ce le-a tâlcuit Scripturile şi după frângerea pâinii, „s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii” (Luca 24, 31-35).
