Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Sfinţit Mc. Zenovie, Episcopul Ciliciei, şi sora sa, Zenovia; Sf. Ap. Cleopa
Sfinţii Zenovie şi Zenovia au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi s-au născut din părinţi dreptcredincioşi într-o cetate din părţile Ciliciei, numită Egeea. După moartea părinţilor, cei doi fraţi au împărţit averile lor săracilor, după care au îmbrăţişat viaţa monahală, trăind în curăţie şi în rugăciune. Zenovie propovăduia Evanghelia lui Hristos în Egeea, aducând pe mulţi la adevărata credinţă. Pentru viaţa şi râvna sa a fost pus episcop al cetăţii Egeea şi a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, căci pe orice bolnav îşi punea mâinile, îndată bolnavul acela se tămăduia. Pornindu-se prigoana cea mare împotriva creştinilor, Sfântul Zenovie a fost dus înaintea dregătorului Lisias, care îl silea să se închine idolilor. Sfântul a refuzat, mărturisindu-L cu mult curaj pe Hristos şi pentru aceasta a fost supus la multe şi cumplite chinuri. Sora sa, Zenovia, aflând că fratele său este chinuit, a alergat la Lisias şi i-a spus că şi ea este creştină. După ce i-a chinuit pe amândoi, dregătorul a poruncit să fie ucişi cu sabia, şi aşa Sfinţii Zenovie şi Zenovia au primit cununile muceniciei. Astăzi, Biserica îl pomeneşte şi pe Sfântul Cleopa, unul dintre cei 70 de Apostoli ai Domnului. În ziua Învierii, Mântuitorul Iisus Hristos a mers împreună cu Cleopa şi cu Luca spre Emaus, dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Iar după ce le-a tâlcuit Scripturile şi după frângerea pâinii, „s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii” (Luca 24, 31-35).
