Sfântul Grigorie Taumaturgul a trăit în timpul împăratului Aurelian (270-275) şi s-a născut în Neocezareea Pontului, aproape de Armenia, din părinţi bogaţi. După moartea tatălui său, pe când Grigorie avea
Sf. Sfinţiţi Mc. Efrem, Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor şi Elpidie, episcopi din Herson (Începutul Postului Sfintelor Paşti. Zi aliturgică. Canonul Mare)
În anul 300, Episcopul Ierusalimului, Ermon, a trimis episcopi misionari care să vestească pe Iisus Hristos Domnul şi la alte neamuri. Dintre aceşti episcopi, Efrem şi Vasilevs au fost trimişi la Herson, în Crimeea, şi pe mulţi i-au adus la dreapta credinţă. După o vreme, Sfântul Efrem a plecat în Dobrogea, unde, cu multă trudă, a propovăduit cuvântul Domnului. S-a ridicat însă împotriva lui mulţimea necredincioşilor şi, prinzându-l, l-au supus la multe chinuri, după care i-au tăiat capul într-o zi de 7 martie.
Sfântul Vasilevs, propovăduind neîncetat pocăinţa şi calea cea dreaptă a mântuirii prin credinţă şi fapte bune, a stârnit şi el mânia necredincioşilor. Asemenea Sfântului Efrem, şi el a primit cununa muceniciei tot la 7 martie, fiind călcat în picioare de păgâni. Înainte de a fi ucis, Sfântul Vasilevs a săvârşit o minune, înviind pe fiul stăpânitorului cetăţii. Văzând aceasta, mulţi păgâni au primit botezul în numele Preasfintei Treimi. În scaunul Hersonului au venit mai târziu alţi episcopi: Evghenie, Elpidie şi Agatodor, care cu multă râvnă au propovăduit dreapta credinţă. Toţi au primit cununa muceniciei, după multe chinuri şi bătăi.
După câţiva ani, a fost trimis din Ierusalim Episcopul Eterie, care a zidit la Herson o biserică. Tot într-o zi de 7 martie a fost prins de păgâni şi aruncat în Dunăre. A fost trimis apoi un alt episcop, Capiton, la cererea credincioşilor de acolo. Acesta, căzând în mâinile păgânilor pe când se ducea la Constantinopol, a fost ucis şi aruncat în mare.