Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Sfinţiţi Mc. Efrem, Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor şi Elpidie, episcopi din Herson (Începutul Postului Sfintelor Paşti. Zi aliturgică. Canonul Mare)
În anul 300, Episcopul Ierusalimului, Ermon, a trimis episcopi misionari care să vestească pe Iisus Hristos Domnul şi la alte neamuri. Dintre aceşti episcopi, Efrem şi Vasilevs au fost trimişi la Herson, în Crimeea, şi pe mulţi i-au adus la dreapta credinţă. După o vreme, Sfântul Efrem a plecat în Dobrogea, unde, cu multă trudă, a propovăduit cuvântul Domnului. S-a ridicat însă împotriva lui mulţimea necredincioşilor şi, prinzându-l, l-au supus la multe chinuri, după care i-au tăiat capul într-o zi de 7 martie.
Sfântul Vasilevs, propovăduind neîncetat pocăinţa şi calea cea dreaptă a mântuirii prin credinţă şi fapte bune, a stârnit şi el mânia necredincioşilor. Asemenea Sfântului Efrem, şi el a primit cununa muceniciei tot la 7 martie, fiind călcat în picioare de păgâni. Înainte de a fi ucis, Sfântul Vasilevs a săvârşit o minune, înviind pe fiul stăpânitorului cetăţii. Văzând aceasta, mulţi păgâni au primit botezul în numele Preasfintei Treimi. În scaunul Hersonului au venit mai târziu alţi episcopi: Evghenie, Elpidie şi Agatodor, care cu multă râvnă au propovăduit dreapta credinţă. Toţi au primit cununa muceniciei, după multe chinuri şi bătăi.
După câţiva ani, a fost trimis din Ierusalim Episcopul Eterie, care a zidit la Herson o biserică. Tot într-o zi de 7 martie a fost prins de păgâni şi aruncat în Dunăre. A fost trimis apoi un alt episcop, Capiton, la cererea credincioşilor de acolo. Acesta, căzând în mâinile păgânilor pe când se ducea la Constantinopol, a fost ucis şi aruncat în mare.
