Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca; Sfântul Mucenic Gherontie (Denia Canonului Mare)

Cuvioasa Maria s-a născut în Egipt şi încă de la 12 ani a plecat din casa părinţilor ei şi s-a dus în Alexandria. Fiind tânără şi frumoasă, a căzut într-o atât de mare robie a plăcerilor, încât s-a făcut ademenitoare multor suflete de bărbaţi tineri şi bătrâni cu desfătările pierzătoare ale desfrânării. După ce a trăit 17 ani în cea mai adâncă viaţă păcătoasă, a mers la Ierusalim pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci, vânzându-şi trupul corăbierilor, drept plată de călătorie. Dar, ­încercând să se apropie de lemnul Sfintei Cruci, o putere nevăzută o respingea, nelăsând-o să intre în biserică. Atunci, şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă şi s-a pocăit. Deci, a trecut apa Iordanului şi s-a dus în pustia cea mai adâncă, unde timp de 47 de ani a trăit în aspre nevoinţe: lacrimi necontenite, post, rugăciune, goliciunea trupului în frig şi arşiţa soarelui. Şi s-a înălţat deasupra celor ­trecătoare încât, atunci când se ruga, se înălţa ca de un cot de la pământ, ­neavând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii, pe duhovnicul ei, Sfântul Zosima. După 47 de ani de pustnicie l-a întâlnit pe Sfântul Zosima în deșert, care a convins-o să-i povestească viața sa. Ea i-a spus cu multă smerenie viaţa ei, în timpul acesta arătându-i preotului că are darul înainte vederii. La final, Cuvioasa Maria i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăși, anul ­următor, la apusul soarelui, în Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, pe malurile Iordanului, pentru a se împărtăși. Viaţa Sfintei ­Maria Egipteanca a fost pusă pe hârtie de Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul ­Ierusalimului.