Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfânta Muceniţă Agripina; Sfântul Sfinţit Mucenic Aristocle preotul
Sfânta fecioară Agripina (†257) s-a născut şi crescut la Roma şi, tânără fiind, pe mulţi păgâni îi învăţa să se lepede de idoli şi să se închine Domnului Iisus Hristos. Din tinereţe s-a dăruit Domnului făcându-se „bună mireasmă a lui Hristos” (2 Corinteni 2, 15), cultivând virtuţile creştine.
Sufletul Sfintei Agripina era curat şi înfrumuseţat de faptele cele bune ale rugăciunii şi milosteniei. Pe mulţi i-a îndemnat să părăsească robia patimilor şi închinarea la idolii cei înşelători, luminând cu glasul ei blând cugetele altora, aducându-i la legea cea nouă a creştinilor şi la harul izbăvirii de păcate.
În anul 257 s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, în timpul împăratului Valerian (253-260), şi a fost prinsă şi Agripina şi dusă înaintea prigonitorului. Mărturisind cu mult curaj că este creştină şi dând slavă Mântuitorului Iisus Hristos, a fost supusă la multe şi cumplite chinuri. Din ordinul prigonitorilor păgâni a fost bătută cu toiege, a fost întinsă până la smulgerea oaselor din încheieturi, iar în timpul acestor grele chinuri şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind astfel cununa muceniciei. Trei fecioare creştine: Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei, din Roma, l-au dus în Sicilia, unde sfânta a săvârşit multe minuni. Prin rugăciunile ei s-au dăruit vindecări tuturor celor ce cereau ajutor cu credinţă.
Astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Sfinţit Mucenic Aristocle preotul. Acesta a fost preot în orașul Tamasa din insula Cipru. În timpul persecuției împăratului Maximian Galeriu (285-305), s-a ascuns într-o peșteră în munte. Peste ceva timp a aflat cum erau chinuiți creștinii din orașul Salamina şi a părăsit peștera în care se ascundea ducându-se în mijlocul acelora pentru a-i încuraja. Pe drum s-a oprit la Biserica „Sfântul Apostol Barnaba” de unde a plecat la drum însoțit de doi creștini, Dimitrian diaconul și Atanasie dascălul, care doreau și ei să se afle în mijlocul celor ce pătimeau pentru Domnul nostru Iisus Hristos.
Toți trei au primit moarte martirică în Salamina pentru mărturisirea credinței în Mântuitorul Iisus Hristos.
