Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfânta Muceniţă Glicheria; Sfântul Serghie Mărturisitorul
Sfânta Muceniţă Glicheria a trăit în vremea în care Imperiul Roman era condus de împăratul Antonin Piul (138-161), guvernator al Greciei fiind Savin.
Ea făcea parte din rândul creştinilor care trăiau în Trianopol, cetatea Traciei, adunându-se în toate zilele pentru a aduce slavă lui Dumnezeu. Împăratul Antonin, fiind păgân, a trimis poruncă pretutindeni ca toţi să aducă jertfe idolului păgân Zeus, însă Sfânta Glicheria, însemnându-se cu semnul Crucii, a mers la dregător şi a mărturisit că este creştină şi că nu va sluji idolilor păgâni. Însă dregătorul nu a luat în seamă mărturisirea ei, ci i-a poruncit cu asprime să jertfească lui Zeus.
Intrând ea în capişte, s-a rugat lui Dumnezeu, şi îndată, numai cu puterea rugăciunii, idolul lui Zeus s-a surpat şi a căzut la pământ zdrobindu-se. Văzând acestea, păgânii care erau de faţă au aruncat cu pietre în Sfânta Glicheria şi pentru că nu o puteau lovi au spânzurat-o de cosiţe, au strujit-o pe tot trupul, apoi au întemniţat-o, poruncind să nu i se dea mâncare mai multe zile.
Cât timp a fost închisă, Sfânta Glicheria a primit hrană de la un înger al Domnului şi astfel ea nu a suferit nici un rău. Când a văzut-o din nou nevătămată, dregătorul s-a mirat şi cei ce erau cu el, căci intrând în temniţă la ea au găsit acolo pâine, lapte şi apă, deşi peceţile temniţei erau la locul lor.
După aceea au aruncat-o într-un cuptor cu foc şi, stingându-se focul cu rouă din cer, fecioara a ieşit nevătămată. Pentru aceasta i-au jupuit pielea de pe cap, până la frunte, şi au aruncat-o din nou în temniţă, dar un înger al Domnului a vindecat-o. Văzând puterea lui Dumnezeu care se arăta prin Sfânta Glicheria, temnicerul Laodichie L-a mărturisit pe Hristos-Domnul.
În cele din urmă, Sfânta Glicheria a fost dată fiarelor sălbatice, dându-şi astfel sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
