Sfânta Muceniţă Glicheria a trăit în vremea în care Imperiul Roman era condus de împăratul Antonin Piul (138-161), guvernator al Greciei fiind Savin.
Ea făcea parte din rândul creştinilor care trăiau în Trianopol, cetatea Traciei, adunându-se în toate zilele pentru a aduce slavă lui Dumnezeu. Împăratul Antonin, fiind păgân, a trimis poruncă pretutindeni ca toţi să aducă jertfe idolului păgân Zeus, însă Sfânta Glicheria, însemnându-se cu semnul Crucii, a mers la dregător şi a mărturisit că este creştină şi că nu va sluji idolilor păgâni. Însă dregătorul nu a luat în seamă mărturisirea ei, ci i-a poruncit cu asprime să jertfească lui Zeus.
Intrând ea în capişte, s-a rugat lui Dumnezeu, şi îndată, numai cu puterea rugăciunii, idolul lui Zeus s-a surpat şi a căzut la pământ zdrobindu-se. Văzând acestea, păgânii care erau de faţă au aruncat cu pietre în Sfânta Glicheria şi pentru că nu o puteau lovi au spânzurat-o de cosiţe, au strujit-o pe tot trupul, apoi au întemniţat-o, poruncind să nu i se dea mâncare mai multe zile.
Cât timp a fost închisă, Sfânta Glicheria a primit hrană de la un înger al Domnului şi astfel ea nu a suferit nici un rău. Când a văzut-o din nou nevătămată, dregătorul s-a mirat şi cei ce erau cu el, căci intrând în temniţă la ea au găsit acolo pâine, lapte şi apă, deşi peceţile temniţei erau la locul lor.
După aceea au aruncat-o într-un cuptor cu foc şi, stingându-se focul cu rouă din cer, fecioara a ieşit nevătămată. Pentru aceasta i-au jupuit pielea de pe cap, până la frunte, şi au aruncat-o din nou în temniţă, dar un înger al Domnului a vindecat-o. Văzând puterea lui Dumnezeu care se arăta prin Sfânta Glicheria, temnicerul Laodichie L-a mărturisit pe Hristos-Domnul.
În cele din urmă, Sfânta Glicheria a fost dată fiarelor sălbatice, dându-şi astfel sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
