Sfânta şi Marea Luni (Denie); Sf. Sfinţit Mc. Irineu, Episcop de Sirmium; Sf. Ier. Eutihie, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Grigorie Sinaitul; Sf. Cuv. Platonida

Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium, a suferit martiriu pentru Hristos în anul 304. La începutul secolului al IV-lea s-a declanşat o persecuţie împotriva creştinilor din provinciile romane din sudul Dunării. 

În Sirmium (azi Mitroviţa), din provincia romană Panonia Inferioară, păstorea Episcopul Irineu. „Acesta era căsătorit şi tată de copii, căci acest fapt era îngăduit în primele veacuri ale creştinătăţii. Pentru râvna cu care propovăduia pe Hristos, Episcopul Irineu a fost întemniţat. Prob, guvernatorul provinciei, i-a poruncit Sfântului Irineu să se supună poruncilor împărăteşti şi să aducă jertfă idolilor, renunţând la credinţa sa în Domnul Iisus Hristos, dar alesul Domnului a zis: «Cel ce jertfeşte la alţi dumnezei, afară de Domnul, va pieri!» (Ieşire 22, 20). Dregătorul împărătesc l-a ameninţat că-l va osândi la chinuri şi la cumplită moarte dacă nu jertfește zeilor. Dar fericitul Irineu, luminat de Duhul Sfânt, i-a răspuns: «Mi s-a poruncit să primesc mai degrabă chinurile decât să jertfesc demonilor, tăgăduindu-L pe Dumnezeu. Mă bucur dacă voi fi chinuit, ca să fiu şi eu părtaş la pătimirile Domnului!» Atunci, nelegiuitul dregător a poruncit să fie supus la cazne. Iar când îl chinuiau cu cea mai mare cruzime, Prob i-a vorbit din nou, îndemnându-l să jertfească idolilor. Dar Sfântul Irineu a răspuns că suferinţele sale nu sunt decât o dreaptă mărturisire a credinţei sale în Dumnezeul Căruia I-a jertfit întotdeauna” (Proloagele). 

La chinurile la care era supus au asistat şi soţia, copiii şi rudele sale, care l-au rugat să se supună poruncii. Sfântul Irineu nu a răspuns, suportând plin de curaj chinurile la care era supus. Constatând că nu poate fi înduplecat să jertfească idolilor păgâni, Prob a ordonat să fie bătut cu vergi. Sfântul Irineu a mărturisit, plin de nădejde, că nu se închină decât lui Dumnezeu, Căruia Îi slujeşte din copilărie, şi că nu se cuvine să fie cinstiţi idolii făcuţi de mâini omeneşti. Atunci, Prob l-a ameninţat cu moartea. Când a auzit aceste cuvinte, Sfântul Irineu a spus: „Sunt ferit de moarte când, prin chinurile pe care crezi că mi le-ai făcut, dar pe care nu le simt, primesc pentru Domnul viaţa cea veşnică”. Auzind cuvintele Sfântului Irineu, guvernatorul Prob a poruncit să i se taie capul cu sabia, iar trupul său să fie aruncat în râul Sava, care se varsă în Dunăre. Sfântul Irineu a fost dus la podul ce se numeşte „al lui Basent”, unde s-a rugat: „Doamne Iisuse Hristoase, Care ai binevoit să pătimeşti pentru mântuirea lumii, fă să se deschidă cerurile, ca îngerii să primească sufletul robului Tău, Irineu, cel ce moare pentru numele Tău şi pentru poporul care sporeşte în credinţa Bisericii soborniceşti. Iar pe dreptslăvitorii creştini întăreşte-i în credinţa ortodoxă!” Apoi a fost tăiat cu sabia de către ostaşi şi aruncat în râul Sava.