Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfânta şi Marea Luni (Denie); Sf. Sfinţit Mc. Vasilevs, Episcopul Amasiei; Sf. Glafira; Sf. Mc. Chiril, Chindeu şi Tasie din Axiopolis (Cernavodă)
În vremea prigoanelor venite asupra creştinilor la sfârşitul secolului al 3-lea şi începutul celui de-al 4-lea, în cetatea Axiopolis din Dobrogea (numită astăzi Cernavodă), trăiau mulţi mărturisitori ai lui Hristos. Dintre aceştia, mulţi au fost prinşi, chinuiţi şi osândiţi la moarte din porunca dregătorilor păgâni. Vechile martirologii îi amintesc la 26 aprilie pe Sfinţii Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasie, ale căror nume au fost găsite pe inscripţiile descoperite în ruinele vechii cetăţi. Moaştele lor erau cinstite în această cetate, a cărei importanţă a crescut după ce persecuţiile au încetat. Alături de Sfinţii Chiril, Chindeu şi Tasie, vechile sinaxare mai pomenesc la Axiopolis şi alţi martiri: Acachie, Crispion, Dadas, Dion, Fausta, Felix, Saturnin, Victorin şi Zenon (10 mai); Heraclie şi Irineu (4 august) şi Hermes (18 octombrie). Astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea şi Sfântului Sfinţit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei. Acesta a suferit moarte martirică în timpul împăratului Liciniu. Sfântul Vasilevs nu a vrut să se închine idolilor, ci cu mult curaj, în faţa împăratului stând, a zis: „Niciodată nu vei putea să-mi dai atât de mult cât voieşti să-mi iei, dacă te sileşti să mă desparţi de Dumnezeul meu Cel viu”. Pentru aceasta i s-a tăiat capul, iar trupul său a fost aruncat în mare. Mai apoi, trupul său a fost scos din apă şi înmormântat cu cinste la 26 aprilie.