Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfânta şi Marea Luni (Denie) Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, Episcopul Anastasiopolei
Sfântul Teodor a fost din ţara Galatiei, din satul Sicheot, de lângă Ancira (Ankara de astăzi), şi a trăit pe vremea împăratului Tiberiu al II-lea (578-582), până în vremea împăratului Heraclie (610-641). La vârsta de 14 ani, cu învoirea mamei sale, s-a retras într-o peşteră de munte, lângă o biserică a Sfântului Gheorghe, unde a vieţuit mai mulţi ani în post şi rugăciune, încât se mirau toţi de acest copil minunat. La vârsta de 18 ani, episcopul cetăţii Anastasiopolei, Teodosie, l-a sfinţit preot pe Sfântul Teodor, pentru viaţa sa curată şi neprihănită. După aceasta, sfântul a mers la Ierusalim pentru a se închina la Sfintele Locuri, iar când s-a întors în patria sa a întemeiat o mănăstire pe care a închinat-o Sfântului Gheorghe. După moartea Episcopului Timotei, care a urmat după Teodosie, arhimandritul lavrei Sicheotului a fost ales episcop. A păstorit 10 ani ca arhiereu în Eparhia Anastasiopolei, cu multă vrednicie. Dorind însă, necontenit, liniştea monahală, s-a retras din scaunul de episcop şi s-a statornicit iarăşi în sihăstria lui iubită de la Sicheot. La chemarea împăratului Mauriciu (582-602), Sfântul Teodor l-a tămăduit de lepră pe fiul aceluia. S-a mutat în pacela Domnul la 22 aprilie 613.
