Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfânta şi Marea Miercuri (Denie); Sf. Ap. Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Flegon şi Ermis; Sf. Ierarh Celestin, Episcopul Romei
Sfântul Apostol Irodion era din aceeaşi cetate cu Sfântul Apostol Pavel, Tarsul Ciliciei din Asia Mică, fiind rudă cu acesta. El a fost pus de Sfinţii Apostoli episcop şi pe mulţi elini păgâni i-a convertit la credinţa creştină. A fost persecutat de închinătorii la idoli, care „l-au chinuit mult: unii îl băteau, alţii îi sfărâmau gura cu pietre, alţii îl loveau cu lemne peste cap. În cele din urmă, l-au înjunghiat cu cuţitul şi l-au aruncat ca pe un mort, scăldat în sânge, şi, socotind că a murit, l-au lăsat şi s-au dus. Dar, fiind păzit de harul lui Dumnezeu, Sfântul Apostol a rămas în viață şi a propovăduit după aceea cuvântul Domnului în Roma, împreună cu Sfântul Apostol Pavel” (Proloagele). Acesta, când a scris din Corint Epistola către Romani, îl pomeneşte şi pe Sfântul Irodion, care era atunci în Roma, lângă Sfântul Apostol Petru, spunând: „Îmbrăţişaţi pe Irodion, cel de un neam cu mine” (Romani 16, 11). Sfântul Apostol Petru l-a hirotonit Episcop de Ipatia-Noul Patras, în Ftiotida. Când Sfântul Apostol Petru a fost răstignit la Roma, în anul 67, atunci a primit mucenicia şi Sfântul Irodion, împreună cu mai mulţi creştini.
Sfântul Apostol Agav a avut de la Dumnezeu darul prorocesc. Cartea Faptele Apostolilor vorbeşte despre el astfel: „În acele zile s-au coborât de la Ierusalim la Antiohia proroci. Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu” (Faptele Apostolilor 11, 27-28). În Cezareea, Sfântul Agav i-a spus Sfântului Apostol Pavel mai dinainte pătimirile pe care urma să le îndure la Ierusalim: „A luat brâul lui Pavel şi legându-şi mâinile şi picioarele a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim şi îl vor da în mâinile neamurilor” (Faptele Apostolilor 21, 11).
Sfântul Apostol Ruf „era, se pare, fiul lui Simon Cirineanul, cel care L-a ajutat pe Domnul Hristos în purtarea Crucii spre Golgota” (cf. Marcu 15, 21), după cum menţionează Proloagele. În Epistola către Romani, Sfântul Apostol Pavel scrie: ,,Salutaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul, şi pe mama sa, care este şi a mea” (Romani 16, 13). Sfântul Ruf a fost episcop în oraşul Teba din Grecia.
Sfinţii Apostoli Asincrit şi Flegon sunt amintiţi de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani (16, 14). Sfântul Asincrit a fost episcop în Heracleea Pontului (Asia Mică), iar Sfinţii Flegon şi Ermis au fost episcopi în Maraton (Grecia) şi Dalmaţia. Aceşti apostoli, care sunt din cei 70 de ucenici ai Domnului, au propovăduit în lume Evanghelia lui Hristos, pe mulţi necredincioşi aducându-i la adevărata credinţă în Hristos şi, după cum menţionează Proloagele, „şi-au găsit sfârşitul în multe feluri, fiind chinuiţi de iudei şi de păgâni”.
