Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfânta şi Marea Vineri (Zi aliturgică. Denia Prohodului Domnului); Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sfântul Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului; Sfinţii Cuvioşi Grigorie Sinaitul şi Platonida
La începutul secolului al 4-lea, în urma mai multor edicte potrivnice credinţei creştine, a început în provinciile de la miazăzi de Dunăre, unde erau numeroşi credincioşi, cea mai grea prigoană cunoscută până atunci în Imperiul Roman. Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu era episcop în cetatea Sirmium (azi Mitroviţa), din provincia romană Panonia Inferioară. Era căsătorit şi era tată de copii, căci acest fapt era îngăduit în primele veacuri ale creştinătăţii. În acea vreme, creştinii erau prigoniţi pentru credinţa lor. Pentru râvna cu care propovăduia pe Hristos, Episcopul Irineu a fost prins şi întemniţat de păgâni. Fiind dus în faţa lui Prob, guvernatorul provinciei, acesta i-a poruncit să jertfească idolilor, însă el a rămas tare în credinţa sa, motiv pentru care a fost supus la grele chinuri. Văzând soţia şi copiii săi cât era de schingiuit, îl rugau să se supună poruncii dregătorului. Sfântul Irineu a rămas neînduplecat şi, în cele din urmă, guvernatorul a poruncit să i se taie capul cu sabia, iar trupul său să fie aruncat în râul Sava. Şi aşa, Episcopul Irineu a primit cununa muceniciei.
