Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României; Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei; Sfântul Ierarh Frumentie, Episcopul Etiopiei (Dezlegare la peşte)
Sfântul Apostol Andrei era din Betsaida, orăşel ce se afla pe malul lacului Ghenizaret, şi era fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Mântuitorului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. După Înălţarea Mântuitorului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea pentru predicarea cuvântului Evangheliei. Atunci, Sfântului Andrei i-a căzut sorţul să meargă în Bitinia, la Bizanţ, în Tracia şi Macedonia, până la Dunăre şi Sciţia (adică Dobrogea de astăzi) şi până în Crimeea. Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, lângă Corint, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în forma literei X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”. El este socotit Ocrotitorul României, întrucât a adus lumina Evangheliei lui Hristos pe teritoriul ţării noastre. În România, cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei a fost adus pentru prima dată în anul 1996, la Iaşi, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Pentru a doua oară, capul Ocrotitorului României a fost adus la Bucureşti în anul 2011, iar cu prilejul sfinţirii Catedralei Naţionale, în data de 25 noiembrie 2018, Mitropolitul Hrisostom de Patra a adus la Bucureşti mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mărturisea atunci că „cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei ne-a ajutat să gândim frumos la această catedrală, iar mâna Sfântului Apostol Andrei ne-a arătat mâna care a făcut catedrala, pentru că Sfântul Andrei a construit catedrala, folosindu-se de priceperea constructorilor şi a pictorilor. Deci, Sfântul Andrei ne ajută să gândim duhovniceşte şi să lucrăm duhovniceşte, să fim misionari în timpul nostru după modelul său din primul secol”.
