Sfântul Apostol Arhip

Sfântul Apostol Arhip (secolul I) este unul dintre bărbaţii apostolici care l-au ajutat pe Sfântul Apostol Pavel în lucrarea misionară de vestire a Evangheliei lui Hristos. A fost episcop în oraşul Colose, după Sfântul Epafras, în vremea când Apostolul Pavel era închis la Roma. Acesta îl numeşte pe Sfântul Arhip „tovarăş de lucru” în Epistola către Filimon, care era un cetăţean vestit al oraşului Colose, adus la credinţă de Sfântul Apostol Pavel. Biserica din Colose se găsea în casa Sfântului Filimon. Aici se adunau în taină creştinii din Colose pentru Sfânta Liturghie. Cea care se ocupa de această casă era soţia lui Filimon, Sfânta Apfia, care slujea Biserica zi şi noapte cu post şi cu rugăciune, odihnind pe cei ce osteneau în vestirea lui Hristos, hrănind pe săraci, îngrijind pe bolnavi, încât casa ei era nu numai biserică, ci şi casă primitoare de străini, spital pentru bolnavi şi adăpost celor fără casă. Sfântul Arhip era cel care păstorea poporul creştin din Colose. După ce Sfântul Apostol Pavel a fost eliberat din lanţuri, l-a pus pe Filimon „episcop întru apostolie, adică episcop călător; căci, în vremurile acelea, unii episcopi erau legaţi de un loc şi de o cetate, iar alţii erau episcopi fără de loc statornic. Cei din urmă mergeau prin cetăţi şi se numeau episcopi apostoleşti, de vreme ce la propovăduirea apostolească erau trimişi, ca şi Apostoli” (Proloagele). Filimon a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu prin cetăţile Frigiei şi prin alte locuri. În Colose, fiind sărbătoarea păgână a zeiţei Artemis, au fost chemaţi toţi cetăţenii oraşului să se închine şi să aducă jertfă în templul zeiţei. Creştinii s-au adunat în biserica lor din casa lui Filimon şi sub ascultarea Sfântului Arhip înălţau rugăciuni lui Dumnezeu pentru binele cetăţii lor. Aflând păgânii închinători la idoli din cetate unde sunt creştinii adunaţi, au intrat în casa lui Filimon şi i-au risipit pe cei aflați acolo. Pe unii i-au prins, pe alţii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Au fost prinşi şi Sfinţii Arhip, Filimon şi Apfia și au fost duşi înaintea mai-marelui cetăţii, Androclis, care i-a condamnat la moarte. Sfinţii au pătimit multe chinuri pentru credinţa în Hristos, la final fiind îngropaţi până la brâu în pământ şi ucişi cu pietre.