Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi; Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei
Sfântul Apostol Filip diaconul s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe vremea Apostolilor. Era căsătorit şi avea patru fiice prorociţe. A fost ales şi sfinţit diacon de Sfinţii Apostoli şi împreună cu Sfântul Arhidiacon Ştefan se îngrijea de săraci şi de văduve, precum şi de împărţirea hranei. După mucenicia Sfântului Ştefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria. Răpit de îngerul Domnului, a primit poruncă să meargă pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza şi mergând, a aflat pe famenul etiopian, dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei, care citea fără să înţeleagă ceva din cartea prorocului Isaia. Pe acest famen, diaconul Filip l-a botezat, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinţei creştine în Etiopia. Sfântul Filip a fost apoi hirotonit episcop de către Sfinţii Apostoli şi trimis în cetatea Trales din Asia. Acolo a întemeiat biserici şi a săvârşit multe minuni spre slava lui Dumnezeu şi binele oamenilor.