Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Ap. Iacob al lui Zevedeu (Dezlegare la peşte)
Sfântul Iacov, fiul lui Zevedeu, era din Betsaida Galileei, dintr-o familie de pescari şi a fost frate cu Sfântul Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu. Era unul dintre cei 12 Apostoli ai Domnului Hristos. A fost numit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de apostolul cu acelaşi nume, care a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului. La chemarea Domnului, cei doi fraţi, Iacob şi Ioan, au lăsat mrejele şi pe tatăl lor şi I-au urmat lui Hristos. Ei ştiau, ca foşti ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul, că Iisus este Mesia-Hristos şi credeau în El, luând aminte la învăţăturile Sale şi fiind martori ai minunilor făcute de El. Acestor doi fraţi şi lui Petru Mântuitorul Iisus Hristos le-a arătat slava dumnezeirii Sale pe Tabor. Tradiţia spune că după Sfintele Pătimiri cele de bunăvoie ale Domnului, după Învierea şi Înălţarea Sa la cer şi după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a propovăduit Evanghelia slavei lui Dumnezeu în Spania şi în alte părţi, apoi s-a întors la Ierusalim, învăţând cu toată îndrăzneala că Iisus este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii. Văzând aceasta, iudeii s-au pornit cu mânie mare şi l-au îndemnat pe Irod Agripa (41-44) să ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov să-l ucidă. Irod a pus mâna pe câţiva din fruntaşii Bisericii ca să-i piardă şi l-a ucis şi pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-a închis în temniţă. Tot Tradiţia ne spune că după tăiere ucenicii Sfântului Iacov, luând trupul acestuia, l-au dus în Spania, unde până astăzi se află mormântul său, la Compostela.
