Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Apostol Toma; Sfânta Muceniţă Erotiida
Sfântul Apostol Toma, numit şi Geamănul, era din Galileea şi a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Nu era cărturar, dar el aducea Domnului un suflet curat, cinstit şi curajos. Evanghelia vorbeşte despre îndoiala lui Toma de a crede că Domnul Iisus a înviat din morţi, atunci când ceilalţi Apostoli au mărturisit că L-au văzut pe El şi că a vorbit cu ei. Îndoiala sa a dus la sporirea cu şi mai multă putere a credinţei în Înviere, căci Hristos-Domnul S-a arătat după opt zile din nou Ucenicilor, fiind şi Toma cu ei, iar el a mărturisit: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (Ioan 20, 28). După Înălţarea la cer a Mântuitorului şi după primirea Duhului Sfânt, trăgând Sfinţii Apostoli la sorţi, încotro să vestească fiecare Evanghelia, Sfântului Toma i-a căzut sorţul să meargă în India. Deci, a semănat Apostolul cuvântul lui Dumnezeu la mezi, la parţi şi la indieni, şi pe mulţi i-a creştinat, întemeind biserici. A murit fiind străpuns de ostaşi cu suliţele, la porunca unui rege păgân, primind astfel cununa muceniciei de la Cel pe care L-a slujit întreaga sa viaţă. Moaştele sale s-au aflat multă vreme la Edesa.
