Sfântul Apostol Simeon (†106) este „socotit frate al Domnului nostru Iisus Hristos”, după cum menţionează Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul VIII, pe luna aprilie. Sfântul Simeon era
Sfântul Cuvios Antonie cel Mare; Sfântul Cuvios Antonie cel Nou din Veria
Sfântul Cuvios Antonie cel Mare era egiptean de neam, din satul Coma, din Egiptul de Sus. S-a născut către anul 250, învăţând de la părinţii săi, care erau foarte bogaţi, credinţa în Hristos Iisus. A trăit deci pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-337), ajungând până în zilele binecredinciosului împărat Constantin cel Mare (306-337) şi ale fiilor săi. Pe când avea 20 de ani, Antonie a plecat în pustie, povăţuindu-se după viaţa pustnicilor care locuiau acolo. Fiind tânăr, sfântul a început a lupta cu trupul său, aprins fiind de ispita desfrânării. Atunci el s-a mutat într-un cimitir păgânesc, locuind în nişte morminte. Şi a adus vrăjmaşul asupra lui tot felul de năluciri, pofte şi năvăliri de fiare înspăimântătoare, ducându-l aproape de deznădăjduire. Şi abia după multă vreme Domnul i-a trimis raze de uşurare. „Unde erai Doamne când mă luptam?” a întrebat Antonie. „Eram lângă tine şi te ajutam”, i-a răspuns Domnul. Şi rugându-se a simţit întărire. Atunci avea 35 de ani. Simţind nevoia de singurătate, s-a suit într-un munte, unde 20 de ani a petrecut într-o cetate părăsită. Şi a ieşit de acolo Cuviosul Antonie învăţat de Dumnezeu şi mulţi oameni veneau la el pentru a fi povăţuiţi şi vindecaţi de boli. La cererea Sfântului Atanasie a coborât în Alexandria, întărind acolo credinţa ortodoxă împotriva arianismului. Trăind 105 ani, s-a mutat la Domnul, viaţa sa fiind scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare. Icoana sa făcătoare de minuni se află la Biserica Domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche din Bucureşti.



.jpg)


