Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul; Sfântul Cuvios Lampadie
Sfântul Cuvios Atanasie s-a născut pe la anul 930 în Trapezunt, primind la Botez numele de Avramie. Părinţii săi erau de neam bun şi evalvioşi. Rămas orfan de ambii părinţi, a fost cresut de o rudă cucernică a mamei sale. A fost dat la cele mai bune şcoli din vremea sa care se găseau în Constantinopol, ajungând la ştiinţa cea desăvârşită. Deşi era tânăr, a părăsit cetatea sa şi s-a dus la o mănăstire, Chiminas din Asia. Aici, egumenul Mihail l-a primit pe Sfântul Atanasie în rândul monahilor, dându-i ascultarea de a copia cărţi pentru trebuinţa oamenilor. Pentru smerenia şi devotamentul cu care împlinea toate hotărârile mai-marilor mănăstirii, a fost numit „fiul ascultării”. Din râvna ce avea pentru osteneli mai grele, a plecat pe Muntele Athos. Acolo s-a încredinţat ca ucenic unui bătrân pustnic, căruia i s-a supus cu toată râvna, străduindu-se cu multe nevoinţe duhovniceşti. Tot pe Muntele Athos, Cuviosul Atanasie s-a hotărât să ridice o biserică. Pentru aceasta, s-a dus la împăratul Nichifor Focas (963-969) cu care fusese prieten în vremea când împreună se aflau la învăţătură la Constantinopol şi cu ajutorul său a zidit în locul arătat o preafrumoasă biserică pe care a închinat-o Maicii Domnului. A zidit apoi şi o lavră, pentru mai mulţi nevoitori. Şi se silea sfântul să refacă bolta bisericii şi la o mai bună înfăţişare să o aducă. Deci, suindu-se pe schelă împreună cu alţi şase fraţi, s-a surpat bolta cu ei. Şi aşa s-a săvârşit Sfântul Atanasie, dându-şi sufletul în mâinile Domnului.
