Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul; Sfântul Mucenic Neofit
Sfântul Maxim era din Constantinopol şi s-a născut pe la anul 580. De tânăr a fost rânduit într-o dregătorie împărătească, dar nu a rămas în aceasta multă vreme, pentru că împăratul Heraclie (610-641) a căzut în erezia monotelistă, aceea care spunea că Hristos nu a avut voinţă omenească. Maxim s-a călugărit atunci la Mănăstirea Hrisopole. A luptat împotriva ereziei monotelite, mărturisită de foarte mulţi laici şi clerici din vremea sa, mai ales după moartea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (†638). Cutreiera imperiul şi îi îndemna pe creştini să lepede erezia. A reuşit să convingă episcopii să se adune într-un sinod la Roma, unde a fost osândită erezia monotelită. Pentru aceasta, împăratul a trimis oaste la Roma şi pe Martin, Episcopul Romei, l-a surghiunit în Crimeea, iar pe călugărul Maxim în Tracia. Sfântul Maxim a fost judecat şi surghiunit şi a doua oară, de data aceasta la Perberis, apoi i s-au tăiat limba şi mâna dreaptă, ca să nu mai poată mărturisi. S-a mutat la Domnul în anul 662, având peste 80 de ani. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Mucenic Neofit, care a primit moarte mucenicească în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305).
