Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfântul Cuvios Mucenic Nicon şi cei 199 de ucenici ai lui

Sfântul Cuvios Mucenic Nicon şi cei 199 de ucenici ai lui

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 23 Mar, 2021

Sfântul Nicon (†251) era din Neapole, bărbat frumos la chip şi ostaş viteaz în războaie, biruind cu suliţa şi cu sabia acolo unde lupta era mai grea. Deci, întorcându-se încununat de biruinţe dintr-un asemenea război, a spus mamei sale gândul său, că voieşte a se boteza în numele Sfintei Treimi. Şi căuta ca aceasta să-l îndrume pe calea creştinătăţii şi în credinţa acestei învăţături. Astfel, a călătorit la îndemnul maicii sale spre Constantinopol, iar la Hios, după şapte zile de nevoinţe aspre, s-a întâlnit cu episcopul Teodosie, care l-a botezat. După primirea botezului creştin, fericitul Nicon vieţuia într-o mănăstire din peșteră, învățând dumnezeieștile cărți și la viața monahicească luând aminte. Apoi s-a îmbrăcat în chipul monahicesc pentru blân­dețea sa. Unii din frați ziceau că acela este asemenea cu îngerul lui Dumnezeu, văzându-i smerenia și blândețea lui, postul și înfrânarea, șederea de toată noaptea fără somn la cântarea de psalmi. Căci era la osteneli răbdător, în dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni aprins, în postiri, în învăţătura şi citirea cărţilor sfinte neasemănat, în rugăciunile de noapte neslăbit și în toate nevoințele monahicești mult râvnitor. Toată viața lui fiind fără prihană, era tuturor fra­ților plăcut, precum și episcopului Teodosie. După trei ani de nevoinţe în mănăstirea lui Teo­dosie, unde mai vieţuiau încă 190 de călugări, acelaşi episcop l-a hirotonit preot, apoi episcop, dându-i sarcina de îndrumător al celor 190 de monahi. După moartea episcopului Teodosie, Sfântul Nicon a plecat cu cei 190 de ucenici în Mitilene, apoi în Italia, şi după ce a îngropat-o pe mama sa, a plecat în Sicilia. Acolo, pe nouă dintre foştii lui ostaşi i-a adus la credinţa creştină, întemeind totodată şi o mănăstire, unde ducea împreună cu cei 199 de călugări viaţă plăcută lui Dumnezeu. Aflând dregătorul Cvintilian despre Sfântul Nicon 
şi despre ucenicii săi, i-a adus ­pe toţi înaintea sa şi nevrând ­aceştia să se lepede de Hristos Domnul, li s-au tăiat capetele, primind astfel cununile muceniciei.