Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou; Sfântul Mucenic Irinarh

Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou (†766) a pătimit din porunca împăratului Constantin Copronim (741-775) pentru că a apărat cinstirea icoanelor. S-a născut la Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715) şi a fost dedicat lui Dumnezeu de părinţii săi înainte de a veni pe lume. S-a călugărit la vârsta de 16 ani la Mănăstirea Sfântului Auxentie, în apropierea Calcedonului. Fiind deprins din familie cu viaţa aspră şi cu faptele bune, la 30 de ani a fost ales stareţul aşezământului monahal. De aici, împăratul Constantin Copronim l-a luat şi l-a închis în temnița Pretorion. Alături de alte câteva sute de creştini, Sfântul Ştefan a trăit în închisoare ca într-o adevărată mănăstire. Aflând ce se întâmplă, împăratul l-a supus la grele chinuri şi bătăi. Unul dintre ucigaşi, luând un lemn, l-a lovit atât de tare pe Sfântul Ştefan în cap, încât l-a despicat. Şi aşa şi-a dat cinstitul său suflet în mâinile Domnului. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Mucenic Irinarh din Sevastia, care a fost călău. În timpul persecuţiei lui Diocleţian, primind poruncă de la Maxim, dregătorul Sevastiei, să omoare şapte femei creştine, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul har al lui Dumnezeu văzând curajul cu care acestea îl mărturiseau pe Hristos, dar şi minunile pe care le săvârşeau. Pentru aceasta, mărturisind şi el cu mult curaj pe Hristos Iisus Domnul şi descoperind că este creştin, a fost aruncat într-un iezer adânc. Sfântul Irinarh a ieşit însă de acolo nevătămat şi a fost aruncat imediat într-un cuptor încins. Însă nici flăcările cumplite nu l-au vătămat pe sfânt. De aceea, din porunca tiranului i s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei alături de preotul Acachie, cel care îl botezase în numele Prea­sfintei Treimi.