Sf. Ier. Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Sfântul Ierarh Chiril s-a născut în Alexandria, în jurul anului 370,  și provenea dintr-o familie deosebită, care dăduse deja pe Patriarhul Teofil, unchiul și predecesorul său în scaun. Și-a făcut o cultură serioasă frecventând didascaleul catehetic alexandrin, dar mai ales aprofundând operele Sfântului Atanasie, care i-au format convingeri profunde, precum și o subtilă și ascuțită gândire speculativă. Avea un caracter puternic, iar temperamentul și personalitatea sa erau deosebite. Din anul 429 se angajează în lupta contra ereziei lui Nestorie. Acesta, ajuns patriarh al Constantinopolului la 10 aprilie 428, a început să predice împotriva învățăturii Bisericii care spune că Sfânta Fecioară Maria este „Născătoare de Dumnezeu”. Nestorie propunea sintagma „Născătoare de Hristos”. Sfântul Chiril a luat atitudine, arătând că Hristos este o unică Persoană, Dumnezeu și Om, iar Sfânta Fecioară Maria este pe drept cuvânt numită „Născătoare de Dumnezeu” - Theotokos. Fiul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl, S-a născut ca om din Fecioara Maria și nu este vorba de două, ci de una și aceeași Persoană. La 19 noiembrie 430, împăratul Teodosie II a convocat pentru anul 431 un sinod la Efes (al treilea Sinod Ecumenic), care a început la data de 22 iunie. Chiar din prima ședință Nestorie a fost condamnat ca eretic și depus din scaun, aprobându-se învățătura Sfântului Ierarh Chiril din Epistola dogmatică și hotărârile sinodului din Alexandria din 8 noiembrie 430. Prin rolul său decisiv la Sinodul III Ecumenic de la Efes, ca și prin impunerea expresiei Theotokos, Sfântul Chiril s-a dovedit ca unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii, teologia sa hristologică și cea mariologică stând la baza formulelor dogmatice de la acest sinod, anticipând și pregătind în același timp pe cele de la Calcedon și Constantinopol. Opera scrisă a Sfântului Chiril este considerabilă, fiind cuprinsă în 10 volume din Patrologia Greacă a lui Migne. Unele din operele sale au fost traduse chiar de unii dintre contemporanii săi în latină, siriacă, armeană, etiopiană și arabă, ceea ce arată de câtă prețuire se bucurau acestea. A trecut la Domnul în 27 iunie 444. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește împreună cu Sfântul Atanasie şi în 18 ianuarie.