Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului; Sfântul Mucenic Trofim
Sfântul Chiril (†386) era din părţile Ierusalimului şi avea 12 ani când se ţinea Sinodul de la Niceea, din anul 325. În tinereţe a slujit ca preot în biserica Învierii din Ierusalim şi tot aici a rostit vestitele Cateheze (Cuvântări) prin care îi pregătea pentru botez pe cei care doreau să se încreştineze, în fiecare an, la Paşti. Către anul 350, Sfântul Chiril a fost ales episcop al Sfintei Cetăţi. În anul următor, a avut loc arătarea semnului Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului, iar sfântul l-a înştiinţat amănunţit despre aceasta pe împăratul Constanţiu. Au început apoi zile grele pentru Biserica lui Hristos, iar împăraţii arieni Constanţiu şi Valens, împreună cu episcopii arieni, au reuşit să-l scoată de două ori din scaun pe Sfântul Chiril, apărătorul dogmelor apostoleşti. După mai bine de 16 ani de surghiun, spre sfârşitul vieţii, Sfântul Chiril s-a întors în episcopia sa. Păstorindu-şi cu dragoste turma sa şi lăsând Bisericii zestrea celor 24 de cateheze, precum şi pilda vieţii lui, a răposat întru fericire, după ce luase parte la Sinodul al II-lea Ecumenic din anul 381.
