Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei; Sfinţii Mucenici Ripsimia şi Gaiani
Sfântul Ierarh Grigorie era din Armenia Mare şi a trăit pe vremea lui Diocleţian şi a marelui Constantin. Desăvârşindu-se în cuvântul mântuirii, a propovăduit Evanghelia lui Hristos la poporul său armean, îndurând multe chinuri din partea parţilor şi mai ales din partea împăratului Tiridate al III-lea. Văzând împăratul semnele ce se făceau prin Sfântul Grigorie, a primit el însuşi botezul creştin. Ca urmare, toată Armenia a venit la credinţa creştină, poporul sfărâmând capiştele idoleşti şi zidind biserici. Sfântul Grigorie a fost cel dintâi episcop al armenilor cărora le-a hirotonit preoţi. El a botezat tot poporul, până la cel din urmă sătean. A păstorit timp de 31 de ani şi este al 36-lea episcop care a semnat pe lista celor 318 Părinţi de la Niceea în anul 325. Se spune că el a avut iniţiativa înfiinţării alfabetului armenesc şi că a tălmăcit Biblia în limba armenilor. O părticică din moaştele sale se află la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi din Bucureşti. De asemenea, unul din cele două paraclise din cadrul Reşedinţei Patriarhale este închinat acestui mare sfânt al Bisericii.