Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei; Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa
Sfântul Mihail a trăit pe vremea împăratului Leon Armeanul (813-820) şi a ales din tinereţe viaţa monahicească, împreună cu un bun prieten al său, Teofilact al Nicomidiei. Patriarhul Tarasie al Constantinopolului i-a trimis pe amândoi la o mănăstire zidită pe ţărmul Mării Negre, unde s-au nevoit mulţi ani, sporind în fapte bune. Fericitul Patriarh Tarasie, văzând viaţa lor curată, a socotit că cei doi sunt vrednici de treapta arhieriei şi i-a aşezat episcopi: pe Teofilact Episcop în Nicomidia, iar pe Mihail l-a făcut Episcop al Sinadei. În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, Sfântul Mihail a fost trimis la Roma, de Patriarhul Constantinopolului, Nichifor, şi a adus de la fericitul Papă Leon al III-lea o scrisoare prin care se apăra dreapta învăţătură cu privire la cinstirea sfintelor icoane. Patriarhul Nichifor a mers la împărat împreună cu arhiereii şi i-au amintit aceluia de dreapta credinţă cea hotărâtă la Sinodul al 7-lea Ecumenic din 787. Atunci, s-a arătat şi Sfântul Mihail că este vestit mărturisitor al dreptei credinţe şi mustrător al ereziei. Pentru aceasta a fost surghiunit din loc în loc, răbdând multe necazuri, până când şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Sfinţitul său cap se păstrează astăzi la Marea Lavră din Muntele Athos.
