Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei; Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope
Sfântul Ierarh Teodosie s-a născut în ţinutul Vrancei în prima jumătate a secolului al 17-lea. Datorită vieţii sale duhovniceşti a fost ales stareţ al Mănăstirii Bogdana, pe care a şi reconstruit-o. În anul 1670 a fost ales Episcop de Rădăuţi, iar un an mai târziu Episcop al Romanului. S-a îngrijit de schiturile, mănăstirile şi de săracii eparhiei. În anul 1674 a fost înscăunat, fără voia lui, ca Mitropolit al Moldovei. Revoltat de nedreptăţile cotropitorilor turci şi tătari asupra creştinilor, i-a cerut domnitorului Dumitraşcu Cantacuzino să-i alunge din ţară. Mâniindu-se, domnitorul l-a pus sub pază la Mănăstirea „Sfântul Sava” din Iaşi. După un an a fost eliberat şi s-a retras la Mănăstirea Brazi. În 1688 a fost răpit de apropiaţi ai domnitorului şi dus în Ţara Românească, unde a fost întemniţat şi chinuit timp de 10 săptămâni din cauza unor acuzaţii false. În toamna anului 1694, pe când se afla la Mănăstirea Brazi, după chinuri groaznice, a suferit moarte martirică prin decapitare, deoarece a refuzat să predea năvălitorilor tătari averea mănăstirii.