Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Tarasie (†806) s-a născut la Constantinopol, iar părinţii săi se numeau Gheorghe şi Eucratia. Urmând pilda tatălui său, Tarasie a ajuns la dregătoria de sfetnic împărătesc. Cu toate că avea o funcţie mare, Tarasie trăia în taină o viaţă de adâncă evlavie. În acea vreme, Biserica lui Hristos era tulburată de erezia iconoclastă. În 752 se ţinuse la Constantinopol un sinod în cadrul căruia această erezie biruise. De aceea, mulţi creştini nu îndrăzneau să mărturisească învăţătura cea adevărată a Bisericii, moştenită de la Sfinţii Apostoli, conform căreia cinstirea icoanelor este permisă. În urma acelui sinod, împăraţii au întemniţat pe mulţi creştini care nu voiau să ardă sfintele icoane. În acele vremuri tulburi, ochii tuturor erau îndreptaţi spre Sfântul Tarasie pentru ca el să devină Patriarh al Constantinopolului. Însăşi împărăteasa Irina (797-802) l-a îndemnat să accepte înalta slujire. Sfântul Tarasie a primit aceasta, dar cu un singur preţ: împărăţia Bizanţului să adune într-un sinod pe toată lumea, pe solii întregii creştinătăţi, aşa încât să se refacă unitatea de credinţă. Împărăteasa Irina a primit acest sfat, iar Sfântul Tarasie a fost sfinţit Patriarh al Constantinopolului şi a fost convocat astfel cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 787. La sinod, erezia iconoclastă a fost osândită, iar dreapta credinţă statornicită, şi anume, aceea că cinstirea icoanei nu merge la icoana însăşi, ci la chipul înfăţişat pe ea. Deci, cârmuind Biserica lui Hristos timp de 22 de ani, Sfântul Tarasie s-a mutat în pace la Domnul.
