Sfântul Mare Mucenic Artemie; Sfântul Cuvios Gherasim din Chefalonia

Sfântul Artemie era duce şi dregător împărătesc în Alexandria pe vremea Sfântului împărat Constantin cel Mare, fiind voievod viteaz în războaie şi întărit în credinţa în Hristos. În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), care s-a lepădat de credinţa creştină, s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, apostatul prefăcând bisericile în temple idoleşti şi omorând pe creştini cu înfricoşătoare chinuri. În timpul unui război împotriva perşilor, Artemie a fost chemat la Antiohia cu oastea lui. Acolo, a văzut creştinii chinuiţi de prigonitori şi i-a cerut socoteală împăratului Iulian. „Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie pe cei nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă”? Iar Iulian, auzind aceste cuvinte, a strigat aprins de mânie: „Cine este acesta şi de unde este el, care grăieşte cu îndrăzneală împotriva noastră şi a venit să ne vorbească de rău chiar în faţă”? Şi cei de faţă au răspuns: „Ducele Alexandriei stăpâne”. Deci, pentru îndrăzneala sa, dar şi pentru pârele păgânilor din Egipt, Artemie a fost legat şi torturat. A fost bătut cu vine de bou, l-au tăiat pe spate cu brice ascuţite şi i-au pătruns coastele şi tâmplele cu ţepuşe arse în foc. Apoi, punându-l între două pietre mari, atât l-au presat, încât toate oasele i le-au zdrobit şi luminile ochilor au sărit din locul lor. În timpul suferinţelor Artemie Îl mărturisea pe Hristos neîncetat. Deci, văzând că sfântul nu moare, împăratul a poruncit ca lui Artemie să i se taie capul şi astfel a luat acesta cununa muceniciei. Moaştele Sfântului Artemie au fost cinstite de creştini, devenind izvor de tămăduiri şi de minuni.