Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Mucenic Agatonic şi cei împreună cu el
Astăzi pomenim pe sfinţii mucenici Agatonic, Zotic, Zenon, Teoprepie, Achindin, Severian şi cei împreunnă cu ei, care au pătimit îm vremea împăratului Maximian (286‑305) şi a dregătorului Evtolmie, trimis la Nicomidia să prindă creştinii. În Nicomidia au fost găsiţi deosebit de mulţi mărturisitori ai lui Hristos, iar printre ei era şi Agatonic, care îi convertea pe mulţi la credinţa cea adevărată. Printre creştini era şi cârmuitorul Nicomidiei, care îl avea duhovnic pe Agatonic. Dregătorul Evtolmie a poruncit să fie prinşi toţi cei dovediţi creştini, în frunte cu cârmuitorul cetăţii. La fel a făcut şi în cetea Carpin, unde a prins pe Zotic şi pe ucenicii acestuia. După ce a poruncit să fie ucişi ucenicii, pe Zotic l‑a luat cu sine în Nicomidia, unde l‑a legat alături de Agatonic şi cei dimpreună cu el închişi. Apoi i‑au legat pe toţi şi i‑au silit să meargă pe jos spre Tracia, unde aveau să fie judecaţi de împărat. Dar calea fiind lungă şi grea, creştinii care aveau răni şi cei slăbiţi de suferinţă, şi‑au dat duhul în mâinile Domnului, pe când se aflau pe drum. Ceilalţi, ajungând cu mare greutate în Silivria, unde se afla împăratul, au fost judecaţi de acesta. Văzând Maximian că niciun chin nu‑i poate îndupleca pe creştini să se lepede de Hristos, a poruncit să li se taie capetele Sfântului Agatonic şi celor care erau împreună cu el. Şi aşa s‑au învrednicit a primi cununa muceniciei de la Mântuitorul Iisus Hristos.
