Sfântul Mucenic Eupsihie; Sfântul Cuvios Vadim

Sfântul Mucenic Eupsihie (†362) era din Cezareea Capadociei și a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363). Eupsihie avea părinţi credincioşi, de neam bun, fiind mari dregători în cetate, iar ei l-au crescut pe fiul lor în dreapta credinţă şi în fapte bune. Astfel, el îi ajuta pe cei nevoiaşi şi săraci, având înţelepciune şi curăţie, încât viaţa sa era pildă vie de trăire creştinească. În vremea aceea, creștinii, care erau numiți de împărat „galileeni”, erau siliți prin diverse amenințări și chinuri să se lepede de Hristos. Văzând mulțimea de păgâni din Cezareea care mergeau să aducă jertfe zeilor, Eupsihie s-a umplut de râvnă pentru Domnul și, luând cu sine mai mulți creștini, a sfărâmat idolii din cetate. Fapta aceasta l-a mâniat cumplit pe Iulian Apostatul, care a poruncit ca toți cetățenii vinovați să fie uciși sau întemnițați, iar averile lor să fie confiscate, încă și bunurile bisericilor din cetate să fie luate, iar clericii să fie trimiși la oaste. Cetăţii i s-a luat numele ei împărătesc, Cezareea, urmând să fie numită cu numele său de dinainte şi să fie numărată împreună cu satele. Pe Sfântul Eupsihie l-au chinuit cumplit și l-au silit să aducă jertfe idolilor. Însă, ostașul lui Hristos nicidecum nu s-a supus, ci cu bărbăție mărturisea credința cea dreaptă a creș­tinilor. De aceea, l-au spânzurat de un lemn și l-au strujit cu gheare de fier, apoi i-au tăiat capul cu o sabie. După moartea împăratului Iulian, creștinii din Cezareea au ridicat o biserică frumoasă deasupra mormântului Sfântului Mucenic Eupsihie.