Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Mucenic Eupsihie; Sfântul Cuvios Vadim
Sfântul Mucenic Eupsihie (†362) era din Cezareea Capadociei și a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363). Eupsihie avea părinţi credincioşi, de neam bun, fiind mari dregători în cetate, iar ei l-au crescut pe fiul lor în dreapta credinţă şi în fapte bune. Astfel, el îi ajuta pe cei nevoiaşi şi săraci, având înţelepciune şi curăţie, încât viaţa sa era pildă vie de trăire creştinească. În vremea aceea, creștinii, care erau numiți de împărat „galileeni”, erau siliți prin diverse amenințări și chinuri să se lepede de Hristos. Văzând mulțimea de păgâni din Cezareea care mergeau să aducă jertfe zeilor, Eupsihie s-a umplut de râvnă pentru Domnul și, luând cu sine mai mulți creștini, a sfărâmat idolii din cetate. Fapta aceasta l-a mâniat cumplit pe Iulian Apostatul, care a poruncit ca toți cetățenii vinovați să fie uciși sau întemnițați, iar averile lor să fie confiscate, încă și bunurile bisericilor din cetate să fie luate, iar clericii să fie trimiși la oaste. Cetăţii i s-a luat numele ei împărătesc, Cezareea, urmând să fie numită cu numele său de dinainte şi să fie numărată împreună cu satele. Pe Sfântul Eupsihie l-au chinuit cumplit și l-au silit să aducă jertfe idolilor. Însă, ostașul lui Hristos nicidecum nu s-a supus, ci cu bărbăție mărturisea credința cea dreaptă a creștinilor. De aceea, l-au spânzurat de un lemn și l-au strujit cu gheare de fier, apoi i-au tăiat capul cu o sabie. După moartea împăratului Iulian, creștinii din Cezareea au ridicat o biserică frumoasă deasupra mormântului Sfântului Mucenic Eupsihie.
