Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Mucenic Iachint; Sfântul Ierarh Anatolie, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Mucenic Iachint († 108) era din Cezareea Capadociei şi a trăit în vremea împăratului Traian (98-117). Pe când avea vârsta de 20 de ani, slujea la paza camerelor împărăteşti, adică era cubicular. În taină, era creştin şi Îl preamărea pe Dumnezeu, păzind poruncile Sale. Împăratul Traian era păgân şi prigonitor al creştinilor. Pe când era o sărbătoare a păgânilor, Sfântul Iachint a fost pârât de un ostaş că este creştin şi că se roagă unui anume Iisus, pe care-L numeşte Dumnezeul Său. Atunci, împăratul, mâniindu-se cumplit, a poruncit ca Sfântul Iachint să fie adus înaintea lui. Silit fiind să mănânce din cărnurile jertfite idolilor, tânărul creştin a refuzat, mărturisind cu mult curaj pe Hristos-Domnul. Pentru aceasta a fost cumplit bătut pe tot trupul, apoi a fost întemniţat. În temniţă, Sfântului Iachint i se aducea să mănânce numai carne de jertfă şi nimic altceva, căci poruncise împăratul temnicerilor să nu-i dea lui pâine şi mâncare curată ca astfel să-l silească să mănânce din bucatele spurcate. Viteazul nevoitor al lui Hristos nu a voit să guste din ele şi după 40 de zile, slăbit fiind cu totul de foame, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Ierarh Anatolie, Arhiepiscopul Constantinopolului. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie al II-lea (408-450). Ereticul Dioscor spera că ierarhul Anatolie îl va sprijini în erezia sa, dar nimic n-a reușit acela cu meșteșugirile sale, căci ierarhul l-a caterisit la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Apoi, a trimis Sfântul Anatolie epistole episcopilor, îndemnându-i să-i anatemizeze pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie și Dioscor. El i-a urmat Sfântului Flavian și păstorind Biserica lui Hristos cu dreaptă credință timp de opt ani, s-a mutat în pace la Domnul, lăsând în locul său pe Sfântul Ghenadie.
