Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Mucenic Isidor din Hios; Sfântul Sfinţit Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului
Sfântul Isidor († 251) a trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), fiind de neam din cetatea Alexandriei. Era înscris în oastea împărăţiei, având rangul ce se numea „option”. Sfântul Isidor se afla cu partea sa de oaste în Alexandria, sub ocârmuirea lui Numerian, un duşman de moarte al creştinilor. Şi era sfântul creştin de multă vreme tare şi viteaz cu trupul şi avea o viaţă plăcută lui Dumnezeu, pentru că îşi ducea zilele în feciorie, rugăciune şi fapte bune, fugind de plăcerile lumeşti şi de necurăţiile păgâneşti, dar fără a mărturisi pe faţă că el este creştin, de frica prigonirilor. Din poruncă împărătească, oastea de sub ascultarea lui Numerian a trebuit să plece din Alexandria şi să se mute în insula Hios. Mulţime de corăbii au umplut marea şi toată oastea s-a urcat în ele, apoi, întinzând pânzele în vânt, au pornit spre locul rânduit. Împreună cu oastea a mers în acea insulă şi Sfântul Isidor. Într-una din zile, un sutaş cu numele Iuliu, rău la suflet şi invidios, l-a pârât pe dreptcredinciosul Isidor la conducătorul Numerian că este creştin, că, în taină, se roagă lui Hristos şi că nu dă nici o cinstire zeilor Romei. Atunci, a fost chemat la judecată de Numerian şi, pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei.
