Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul; Sfântul Cuvios Hristodul din Patmos (Sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron - Pomenirea morţilor)
Sfântul Mucenic Sabin (†303) a fost din cetatea Hermopolis din Egipt şi era bărbat slăvit, având dregătorie mare în cetatea sa. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305), tulburându-se tot Egiptul din pricina prigonirii creştinilor care erau ucişi pentru credinţa lor în Hristos-Domnul, Sabin şi-a lăsat casa, averea şi prietenii săi şi s-a retras într-un sat îndepărtat, vieţuind în post şi rugăciune într-o casă mică şi sărăcăcioasă. Slujitorii la idoli îl căutau neîncetat pe sfânt ca să-l prindă spre chinuire, însă, pentru că nu îl găseau, erau foarte mâhniţi. Dar s-a găsit un cerşetor care primise milostenie de la Sabin, iar acela, pentru doi galbeni, le-a spus păgânilor unde este ascuns sfântul. Închinătorii la idoli au înconjurat casa unde era fericitul împreună cu alţi şase creştini şi, intrând peste ei, i-au legat în lanţuri, iar pe Sabin l-au dus în faţa dregătorului Arian. Şi dus fiind la păgâneasca judecată şi silit să jertfească idolilor, nu s-a lepădat de Hristos. Pentru că nu a vrut să jertfească idolilor l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgâriindu-l şi cu foc arzându-l, iar mai pe urmă l-au înecat într-un râu. Astfel şi-a sfârşit nevoinţa muceniciei şi la Hristos s-a dus, ca să-şi ia cununa biruinţei. Asemenea şi ceilalţi şase creştini, prinşi împreună cu el, chinuiţi fiind, şi-au dat duhul, câştigând aceeaşi slavă, de la Hristos-Domnul, în ceruri.
