Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Mucenic Talaleu; Sfântul Cuvios Talasie; Sfânta Lidia din Filipi
Sfântul Talaleu (†284) a trăit în părţile Libanului, în timpul împăratului Numerian (283-284), şi pe lângă învăţarea Sfintelor Scripturi, el s-a deprins şi cu meşteşugul doctoricesc al vindecării bolilor, fiind de mult folos celor suferinzi şi neajutoraţi. Avea multă milostivire faţă de săraci, pe care îi cerceta la casele lor, şi îi vindeca de toate bolile fără a primi bani, ci mulţumindu-se ca în loc de plată să-i aducă pe oameni la credinţa creştină. Pe când se afla în cetatea Anazarve din Cilicia, unde tămăduia pe cineva după cum era el obişnuit, a ieşit poruncă de la împăratul Numerian să fie omorâţi toţi creştinii, pentru ca numele lui Hristos să nu mai fie auzit. La aflarea acestei porunci, Talaleu împreună cu mai mulţi creş-tini au fugit şi s-au ascuns în munţi, dar nu după foarte multă vreme sfântul a fost prins de păgâni şi dus în faţa dregătorului Tiberian. Deoarece L-a mărturisit cu multă îndrăzneală pe Hristos-Domnul, l-au chinuit cumplit. Apoi a fost dus în cetatea Egheia, unde dregătorul îl silea să se închine idolului Asclepie, pe care păgânii îl credeau vindecător de boli, dar sfântul L-a mărturisit pe Hristos ca Dumnezeu şi Doctor al tuturor. Pentru aceasta, a fost aruncat în mare, dar a ieşit de acolo nevătămat, purtând veşmânt alb luminat, încât cei de faţă s-au înspăimântat. Apoi a fost dat fiarelor sălbatice, dar nici acestea nu i-au făcut nimic. În cele din urmă, tiranul a poruncit să i se taie capul. Şi aşa a trecut la Domnul Sfântul Mucenic Talaleu, în cetatea Egheia din Cilicia, primind de la Hristos cununa muceniciei.
