Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Proroc Avacum; Sfântul Mucenic Miropi; Sfântul Ierarh Solomon, Arhiepiscopul Efesului
Sfântul Proroc Avacum a prorocit căderea Ierusalimului, pustiirea Templului şi luarea poporului evreu în robia babilonică. El a prorocit şi întoarcerea poporului din Babilon, Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos în iesle, încetarea Legii Vechi şi despre Împărăţia credinţei. Când Nabucodonosor, regele haldeilor, a cucerit cetatea Ierusalimului în anul 586 î.Hr., Avacum a fugit în pământul lui Ismail, în Nabateea. După ce Nabucodonosor a părăsit Ierusalimul, s-a întors în ţara sa, arând pământul şi slujind secerătorii. Într-una din zilele în care se ducea cu mâncarea la secerători, s-a arătat îngerul Domnului care l-a dus în Babilon să-i dea mâncarea lui Daniel, care era în groapa cu lei. Cartea lui Avacum face parte din canonul scripturistic al Vechiului Testament şi cuprinde trei capitole. Învăţătura lui este aceea că pronia lui Dumnezeu cârmuieşte toate popoarele. Dumnezeu este Împăratul omenirii şi pedepseşte popoarele, unele prin altele, dar le şi eliberează pe unele prin altele. Cel drept va trăi prin credinţa sa în Dumnezeu. Sfântul Proroc Avacum a murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie, moaştele sale fiind aflate, în chip minunat, în anul 393 d.Hr.
