Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Proroc Samuel; Sfinții Mucenici Sever, Eliodor şi Teoharie
Sfântul Proroc Samuel a trăit cu o mie de ani înainte de Naşterea Domnului Iisus Hristos, atunci când poporul evreu era cârmuit de judecători. Samuel era fiul lui Elcana şi al prorociţei Ana. El a fost cel de-al cincisprezecelea şi cel din urmă judecător al poporului. De mic a fost dus pe lângă judecătorul Eli, crescând în Legea Domnului şi fiind sârguincios la carte şi la slujbe. Pentru că fiii lui Eli nu păzeau Legea, Dumnezeu a permis filistenilor să vină cu război împotriva evreilor, care au şi furat atunci Chivotul Legii. În lupta aceea au căzut şi fiii lui Eli, iar Samuel a ajuns judecător în locul învăţătorului său. El i-a îndemnat pe conaţionali să se lepede de păcate şi să se întoarcă la credinţa străbunilor. Filistenii au mai pornit un război împotriva lui Israel, dar acum a biruit Israel. Când a îmbătrânit şi prorocul Samuel, fiii poporului Israel i-au cerut să ungă un rege, aşa cum aveau celelalte neamuri vecine. Aşa a uns Samuel rege pe Saul, iar mai apoi pe David, fiul lui Iesei.
