Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian; Sfânta Muceniţă Iustina fecioara
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi era filosof şi vrăjitor cumplit, din Antiohia Siriei, fiind în slujba păgânescului şi necuratului zeu Apolo. Încă din fragedă tinereţe, dornic fiind de învăţătură, iar părinţii săi fiind bogaţi, Ciprian colindase toate locurile cele mai vestite în acest meşteşug din vremea aceea: Atena, Egiptul, Caldeea, India ş.a. Astfel, s-a desăvârşit în toate tainele păcătoase ale magiei şi citirii în stele. Ciprian dobândise printre păgâni mare faimă şi pretutindeni îi defăima pe creştini. Tot în vremea aceea trăia în Antiohia o fecioară creştină pe care o chema Iustina, care se născuse din părinţi păgâni, dar care, auzind de Domnul Iisus Hristos, cerceta pe ascuns adunările creştinilor. După multe şi stăruitoare rugăciuni, Iustina fecioara i-a adus la credinţa creştină şi pe părinţii ei. Pentru că era foarte frumoasă şi înţeleaptă, un tânăr de neam grec, Aglaid, s-a aprins de dragoste pentru dânsa şi dorea s-o ia de soţie. Pentru că ea nu dorea acest lucru, Aglaid a mers la Ciprian vrăjitorul, iar acesta de trei ori a trimis vrăjile sale spre Iustina fecioara, dar vrăjile nimic nu i-au făcut. Văzându-şi neputinţa meşteşugurilor sale, Ciprian a împărţit averea sa săracilor şi a crezut în Domnul, botezându-se. Mai târziu, a fost făcut episcop, ostenindu-se în propovăduirea credinţei creştine. Sfântul Ciprian şi Sfânta Iustina au fost prinşi în timpul lui Diocleţian şi pentru că L-au mărturisit cu mult curaj pe Hristos-Domnul, li s-au tăiat capetele, în 2 octombrie, anul 304.