Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian; Sfânta Muceniţă Iustina fecioara
Acest Sfânt Ciprian a trăit în vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305) şi era filosof şi vrăjitor cumplit, din Antiohia Siriei, fiind în slujba păgânescului şi necuratului zeu Apolo. Încă din fragedă tinereţe, dornic fiind de învăţătură, iar părinţii săi fiind bogaţi, Ciprian colindase toate locurile cele mai vestite în acest meşteşug, din vremea aceea: Atena, Egiptul, Caldeea, India ş.a. Astfel, s-a desăvârşit în toate tainele păcătoase ale magiei şi citirii în stele. Ciprian dobândise printre păgâni mare faimă şi pretutindeni îi defăima pe creştini. Tot în vremea aceea trăia în Antiohia o fecioară creştină, numită Iustina, care se născuse din părinţi păgâni, dar care auzind de Hristos cerceta pe ascuns adunările creştinilor şi astfel i-a adus la credinţa creştină pe părinţii ei.
Pentru că era foarte frumoasă şi înţeleaptă, un tânăr de neam grec, Aglaid, s-a aprins de dragoste pentru dânsa şi dorea s-o ia de soţie. Pentru că ea nu dorea acest lucru, Aglaid a mers la Ciprian, iar acesta de trei ori a trimis vrăjile sale spre Iustina fecioara, dar vrăjile nimic nu i-au făcut. Văzându-şi neputinţa meşteşugurilor sale, Ciprian a împărţit averea sa săracilor şi a crezut în Domnul, botezându-se. Mai târziu, a fost făcut episcop, ostenindu-se în propovăduirea credinţei creştine. Sfântul Ciprian şi Sfânta Iustina au fost prinşi în timpul lui Diocleţian şi pentru că l-au mărturisit cu mult curaj pe Hristos Domnul, li s-au tăiat capetele, la 2 octombrie 304.
