Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sfântul Mucenic Teoctist
Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul s-a născut în Atena şi a fost unul dintre oamenii înţelepţi ai Areopagului din această prestigioasă cetate. Și-a desăvârșit învăţătura deprinsă în școlile grecești studiind în Egipt. După ce a revenit în Atena, Dionisie s-a căsătorit, şi fiind de neam bun, la vârsta de 25 de ani a devenit conducător al oraşului. Cu toate că era cucerită de romani, Atena era socotită încă leagănul filosofiei, al vorbirii sau oratoriei şi al artelor frumoase. Când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Atena, în anul 51 d.Hr., s-a botezat în numele Preasfintei Treimi şi i-a urmat Sfântului Pavel timp de trei ani, după care Apostolul Neamurilor l-a aşezat episcop în Atena. După ce a aşezat un alt episcop în locul său, s-a dus la Roma, iar Sfântul Clement, Episcopul Romei, l-a trimis să propovăduiască cuvântul Evangheliei în Galia. În timpul celei de-a doua persecuţii împotriva creştinilor, începută de împăratul Domiţian (81-96), Sfântul Dionisie Areopagitul, care avea 90 de ani, a fost prins împreună cu Episcopul Luchian, preotul Rustic şi diaconul Elefterie. Pentru curajul mărturisirii credinţei lor au primit moarte martirică, tăindu-li-se capetele. Sfânta Tradiţie a Bisericii arată faptul că Dionisie Areopagitul a fost un sfânt cefalofor. La uciderea sa a mers câțiva paşi, ţinându-şi capul tăiat în mâini, şi l-a încredinţat unei femei credinciose, Catula, spre uimirea ucigaşilor săi.