Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira; Sfânta Muceniţă Drosida, fiica împăratului Traian
Sfântul Vasile (†326) era preot în Ancira (Ankara de astăzi) şi a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363). Două mari primejdii îi pândeau pe creştini în acea vreme: rătăcirea urmaşilor lui Arie, care aveau alături de ei pe însuşi împăratul Constanţiu (337-361), şi păgânii, care urmăreau întoarcerea creştinilor la idolatrie. Drept aceea, Vasile preotul propovăduia cuvântul Evangheliei neîncetat, însă, potrivnicii săi l-au prins şi l-au dus înaintea dregătorului Satornin, om rău la suflet care prigonea fără milă şi osândea la moarte pe cei neînduplecaţi. Acesta îl îndemna şi pe Vasile să se lepede de Hristos, îngrozindu-l cu chinurile ce îi stăteau înainte. Văzând că acesta a rămas statornic în credinţa sa în Hristos Iisus Domnul, la îndemnul lui Satornin, necredincioşii l-au spânzurat de un lemn, l-au bătut de moarte, i-au strujit tot trupul, apoi l-au aruncat într-o temniţă întunecoasă. După câteva zile a fost adus înaintea împăratului Iulian, însă nici acesta nu l-a putut clinti din credinţa sa în Hristos. Deci, Iulian Apostatul l-a dat în mâinile comitelui Frumentin, căpetenia gărzii sale, care l-a chinuit cumplit, arzându-l cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Şi i-au găurit pântecele, spatele şi încheieturile, şi aşa, în acele chinuri, Sfântul Vasile preotul şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului, neîncetat lăudând şi slăvind pe Hristos.