Sfânţii Mucenici Nicandru şi Marcian († 298) erau soldaţi în armata romană de la Dunăre. Ei îşi îndeplineau slujba ostăşească în cetatea Durostorum (astăzi, Silistra), pe vremea împăratului
Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira; Sfânta Muceniţă Drosida, fiica împăratului Traian
Sfântul Vasile (†326) era preot în Ancira (Ankara de astăzi) şi a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul. Două mari primejdii îi pândeau pe creştini în acea vreme: rătăcirea urmaşilor lui Arie, care aveau alături de ei pe însuşi împăratul Constanţiu (337-361), şi păgânii, care urmăreau întoarcerea creştinilor la idolatrie. Drept aceea, Sfântul Vasile preotul propovăduia cuvântul Evangheliei neîncetat, însă potrivnicii săi l-au prins şi l-au dus înaintea dregătorului Satornin, om rău la suflet care prigonea fără milă şi osândea la moarte pe cei neînduplecaţi. Acesta îl îndemna să se lepede de Hristos, îngrozindu-l cu chinurile ce îi stăteau înainte. Văzând că Sfântul Vasile a rămas statornic în credinţa sa, la îndemnul lui Satornin, necredincioşii l-au spânzurat de un lemn, l-au bătut de moarte, i-au strujit tot trupul, apoi l-au aruncat într-o temniţă întunecoasă. După câteva zile a fost adus înaintea împăratului Iulian, însă nici acesta nu l-a putut clinti din credinţa în Hristos. Deci, Iulian Apostatul l-a dat în mâinile comitelui Frumentin, căpetenia gărzii sale, care l-a chinuit cumplit, arzându-l cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Şi i-au găurit pântecele, spatele şi încheieturile şi aşa, în acele chinuri, Sfântul Vasile preotul şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului, neîncetat lăudând şi slăvind pe Hristos.



.jpg)


