Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei; Sfânta Teodora împărăteasa
Sfântul Ierarh Vlasie a trăit în timpul împăratului Liciniu (308-324) şi era din Sevastia Capadociei. Fiind puternic în credinţă, fără prihană în viaţă şi plin de fapte bune, oamenii cetăţii l-au ales episcop. Vlasie a condus cu înţelepciune şi bunătate turma sa, primind de la Dumnezeu darul tămăduirii. Precum alţi sfinţi, Sfântul Vlasie vieţuia ascuns în una din peşterile Muntelui Argheos, alături de fiarele sălbatice pe care le îmblânzise. Aici, în post şi în liniştea cea desăvârşită, înălţa necontenit rugăciuni către Dumnezeu. Nişte vânători, care l-au descoperit, l-au pârât la dregătorul cetăţii, Agricola, care a poruncit să fie prinşi toţi creştinii ascunşi. După ce a fost supus la chinuri cumplite, Sfântul Vlasie a fost aruncat în temniţă, unde a reuşit să întărească şi mai mult în credinţa în Hristos pe şapte femei creştine şi doi copii, închişi acolo. Cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului în anul 316. Astăzi, Biserica noastră face şi pomenirea Sfintei Teodora împărăteasa. Ea a fost soţia împăratului iconoclast Teofil, dar nu urma învăţătura eretică a soţului ei, deoarece, ţinând în taină şi cu multă cinste sfintele icoane, se închina lor cu multă evlavie. După moartea bărbatului său, a adunat un sobor de sfinţi preoţi şi a adus sfintele icoane în biserică. Sfânta Teodora împărăteasa, făcând multe lucruri bune şi plăcând Domnului, a lăsat pământeasca împărăţie fiului său Mihail, iar ea a trecut în pace la cereştile locaşuri.
