Sfinţii Ioan Casian (†435) şi Gherman (†405-415) s-au născut din părinţi străromâni în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, care se numea Sciţia Mică. Din dragoste pentru Hristos au îmbrăţişat viaţa monahală, intrând într-o mănăstire din Dobrogea. Au mers apoi într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit în anul 385 în căutarea de modele de sfinţenie. Astfel, au vizitat Patria anahoreţilor - Egiptul. Pe la anul 400 au mers la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit preot pe Sfântul Gherman, iar pe Sfântul Casian diacon. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, a dus la Roma, Papei Inochentie, o scrisoare a clerului şi credincioşilor din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Nu se cunoaşte anul exact în care a trecut la Domnul Sfântul Gherman, dar se presupune că între anii 405 şi 415, pe când era la Roma. Sfântul Casian s-a mutat la Domnul în anul 435.
Sfintele Cuvioase Pelaghia şi Taisia
Sfânta Pelaghia a trăit în vremea Sinodului al 4-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451, era comediantă a teatrului din Antiohia şi înainte de a cunoaşte credinţa creştină ducea o viaţă de plăcere şi desfrânare. Înainte de a primi botezul creştin se numea Margareta. Patriarhul Antiohiei, adunând într-una din zile în cetatea sa un sobor de episcopi, l-a rugat pe unul dintre ei, pe Sfântul Non (din Iliopoli), să rostească celor prezenţi cuvânt de învăţătură. Pe când vorbea el în faţa bisericii, s-a oprit la uşa locaşului de rugăciune şi vestita comediantă Margareta, înconjurată de un alai mare de tineri şi tinere, îmbrăcaţi în haine scumpe şi purtând brăţări şi inele de aur. Şi era atât de frumoasă, încât creştinii nu se săturau privind la ea. Toţi episcopii şi-au întors privirile de la ea, în afară de Episcopul Non, care, privind-o îndelung, a spus: „Dumnezeu, în bunătatea Sa nemărginită, Se va milostivi şi de această femeie, lucrul mâinilor Sale. Luaţi aminte la femeia aceasta de la care eu multă învăţătură am aflat. Socotiţi câte ceasuri a zăbovit ea în camera ei, spălându-se şi împodobindu-se la oglindă cu multă grijă, numai ca să se arate mai frumoasă decât celelalte femei. Iar noi, care dorim să fim bineplăcuţi lui Dumnezeu, ne lenevim şi nu ne silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei”. Margareta, auzind acestea, s-a cutremurat şi a făgăduit că-şi va schimba viaţa. Bătrânul Episcop Non a botezat-o şi i-a încredinţat-o preacuvioasei diaconiţe Romana să o povăţuiască pe calea cea bună. Averea pe care o deţinea a împărţit-o servitorilor şi Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers în taină la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie şi a luat numele Pelaghia. După trei ani de nevoinţe a răposat cu pace în Domnul.
Astăzi pomenim şi pe Sfânta Cuvioasă Taisia, care s-a născut în Alexandria Egiptului din părinţi păgâni. A cunoscut credinţa ortodoxă prin servitorul casei, Teodor, dar, după ce acela a suferit moarte martirică, Taisia a ajuns într-o casă de desfrânare, dusă acolo de mama ei. Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a vizitat-o şi prin sfaturile lui ea s-a pocăit pentru păcatele ei. Apoi, s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria, unde s-a nevoit zăvorâtă într-o chilie mică timp de trei ani plângându-şi păcatele. După ce a ieşit din chilie a mai trăit câteva zile, apoi a plecat în pace la Domnul.